Cultura pepenilor: tehnologie, practici moderne și recomandări pentru profesioniști

Originea și răspândirea pepenilor

Atât pepenii verzi, cât și cei galbeni sunt originari din Africa, unde au fost cultivați cu mii de ani înaintea erei noastre. Pepenii galbeni au fost aduși în Europa încă din Epoca Bronzului, fiind cultivați exclusiv pe insula Sardinia. Pepenele verde însă a ajuns pe bătrânul continent abia la începutul Evului Mediu, când fructul a fost adus în Spania de mauri.

Fiind specific climatelor tropicale și subtropicale, pepenele a avut o răspândire greoaie în celelalte țări din Europa de Vest. Fructul a devenit cunoscut abia în secolul al XVI-lea, fiind plantat mai ales în grădini.

Chiar dacă ambele soiuri de pepene - cel verde (Citrullus vulgaris) și cel galben (Cucumis melo) - fac parte din familia cucurbitaceelor, ele sunt clasificate ca genuri diferite: pepenele galben face parte din genul Cucumis, iar pepenele verde - din genul Citrullus. Cultivarea celui din urmă este mult mai răspândită pe teritoriul României.

Cerințe esențiale privind clima și solul pentru cultura pepenilor

Înainte de a cunoaște modalitățile în care pepenii pot fi plantați, este important să cunoști care sunt condițiile necesare pentru a realiza o astfel de cultură:

Temperatura

Am menționat deja originile pepenelui ca plantă tropicală, iar pretențiile în ceea ce privește căldura încă sunt definitorii pentru cultivarea sa. Pentru majoritatea soiurilor de pepene, temperatura optimă a solului pentru însămânțare trebuie să fie de minimum 15 grade Celsius. De fapt, aceasta este și temperatura minimă a aerului la care pepenele poate crește. Sub acest nivel, plantele nu mai dau randament și pot chiar să moară, dacă sunt expuse unei temperaturi mai mici de 10 grade Celsius. Atât pentru germinarea semințelor, cât și pentru înflorire, temperatura preferată a pepenelui este de 25-30 de grade Celsius în timpul zilei și 15-20 de grade Celsius în timpul nopții. Plantele pot suporta temperaturi chiar mai mari de atât, însă acest aspect le poate afecta în mod negativ înflorirea. Totuși, cea mai ridicată temperatură suportată de pepeni este de 40 de grade Celsius.

Lumina

Evident, o plantă cu asemenea cerințe de căldură va fi pretențioasă și în privința luminii. Pepenii verzi au, în general, nevoie de lumină abundentă, de până la 14 ore pe zi. Dacă pe termen lung au parte de vreme înnorată sau de orice alți factori de umbră, florile pot muri. De asemenea, dacă sunt privați prea mult timp de razele soarelui, pepenii își pierd considerabil din conținutul de zahăr.

Umiditatea

Plantele au nevoie de o umiditate crescută pentru a se dezvolta. Pentru întreținerea corespunzătoare a culturii, este recomandat să folosești un sistem de irigație prin picurare, al cărui rol este să mențină solul reavăn. În perioada coacerii, va trebui să mărești cantitatea de apă din sol, dar fără a provoca excesul de umiditate. Altfel, poți expune cultura la acțiunea diverselor boli.

Solul

Nu în ultimul rând, ar trebui să știi că solurile preferate de pepeni sunt cele:

• nisipoase;
• nisipo-lutoase;
• luto-nisipoase.

Nu este întâmplător că principalele județe unde se cultivă pepeni în țara noastră sunt: Olt, Dolj (loc. Dăbuleni), Ialomiţa, Buzău, Călăraşi, Arad şi Timişoara (conform Institutului Naţional de Statistică). În plus, solul trebuie să aibă un pH cuprins între 5,5 și 7,5, pentru ca plantele să se poată dezvolta în condiții optime.

Alegerea soiurilor și hibrizilor de pepene

Hibrizii de pepeni se diferențiază de soiurile tradiționale prin randamentul mult mai ridicat și adaptabilitatea în condiții variate de cultură. Într-un studiu recent, utilizarea a 190 de portaltoi hibrizi la Cucumis melo a condus la o creștere medie a producției cu peste 40% față de liniile parentale, iar cel mai performant hibrid a depășit cu 65% un soi comercial de referință, atât în condiții de irigare optimă, cât și redusă [1]. Spre deosebire de soiuri, care oferă stabilitate genetică, hibrizii asigură un potențial ridicat de producție și o mai bună toleranță la stres.

Alegerea hibridului potrivit influențează adaptarea plantei la condițiile de mediu, precum și calitatea și cantitatea recoltei. Hibrizii moderni sunt disponibili într-o varietate de tipuri, cu diferențe privind vigoarea, perioada de maturare, forma și dimensiunea fructului, precum și rezistența la patogeni precum Fusarium oxysporum și Colletotrichum orbiculare. Alegerea trebuie corelată cu sistemul de cultură — câmp deschis, solar sau tunel — și cu cerințele pieței: de exemplu, hibrizii cu coajă groasă sunt mai potriviți pentru transport și păstrare, în timp ce cei cu miez crocant și coajă subțire se adresează consumului rapid.

O altă întrebare frecventă este „câți pepeni face o plantă?”, iar răspunsul depinde de densitatea de plantare, tehnologia aplicată și genetica hibridului. În condiții de nutriție echilibrată și management adecvat, o plantă poate produce între două și patru fructe comerciale, cu greutăți între 4 și 15 kg. Uniformitatea fructelor — caracter important pentru comercianți și exportatori — este mai bine controlată în cazul hibrizilor, contribuind direct la eficiența economică a exploatației. Alegerea semințelor trebuie, așadar, să fie adaptată obiectivelor de producție și cerințelor pieței.

Dagonis^® – soluție complexă cu eficacitate ridicată

Dagonis^® este un fungicid sistemic de ultimă generație, omologat pentru peste 20 de culturi, inclusiv curcubitacee cu coajă necomestibilă, precum pepenele roșu, pepenele galben și dovleacul. Produsul conține două substanțe active: Fluxapiroxad (75 g/l) și Difenoconazol (50 g/l), cu acțiune preventivă și curativă.

Dagonis^® pentru pepeni combate cu eficiență făinarea (Erysiphe cichoracearum, Sphaerotheca fuliginea) și pătarea brună sau putregaiul tulpinilor (Didymella bryoniae). Aceste boli pot apărea atât în câmp, cât și în sere sau solarii și afectează grav randamentul și calitatea producției.

La această cultură, Dagonis^® se aplică în doza de 0,6 l/ha, în maximum 3 tratamente la un interval de 7 zile între aplicări, în fenofaza BBCH 14–89. Timpul de pauză până la recoltare este de doar 3 zile, ceea ce facilitează o planificare eficientă a tratamentelor fără a afecta termenul de valorificare comercială a fructelor.

Dăunătorii pepenilor

La fel ca fungii, anumite insecte pot provoca ravagii în cultura de pepene. Printre cei mai periculoși dăunători se numără:

• păianjenul roșu - acționează în special în lunile iulie și august prin colonizarea părții inferioare a frunzelor. Insectele atacă epiderma, sugând seva din țesuturile plantei. Frunzele se usucă și cad, în timp ce lăstarii și fructele se opresc din creștere. În urma atacului, fructele au tendința de a se coace prematur;
• coropișnița - trăiește în pământ, ceea ce o face deosebit de periculoasă nu doar pentru plantele crescute, ci și pentru semințe. Coropișnița poate ataca rădăcina, dar și coletul pepenelui, secționând practic organele subterane de restul plantei și provocând ofilirea și moartea acesteia. Pot fi expuși acestui dăunător atât pepenii plantați pe câmp, cât și cei din seră;
• afidele - sunt cunoscute ca „păduchii plantelor”, coloniile acestor insecte fiind periculoase pentru majoritatea culturilor. Ele se pot dezvolta pe partea inferioară a frunzelor, dar și pe flori sau pe lăstari, înțepând planta și sugând seva. Atacul afidelor poate încetini creșterea plantei, transmite boli și provoacă inclusiv moartea acesteia;
• tripsii - sunt insecte minuscule și destul de greu de văzut cu ochiul liber, care pot coloniza frunzele și florile plantelor, atacând organele prin înțepături. Atacul cauzează avortarea florilor, în timp ce înțepăturile pot transmite numeroase viroze;
• viermii sârmă - atacă atât plantele de pe câmp, cât și pe cele din seră și solar, atunci când există umiditate crescută în sol. Ei consumă direct semințele din pământ.

Recoltarea pepenilor

Atunci când cârceii se usucă, fructul sună înfundat când îl lovești cu degetul și coaja devine lucioasă și o poți zgâria ușor cu unghia, înseamnă că a venit momentul recoltării. Din punctul de vedere al producției, aceasta se situează în medie între 40 și 70 tone / ha.

Cum calitatea fiecărui fruct în parte trebuie verificată, la fel se procedează și în cazul recoltării, care se face manual. Cu un cuțit, taie codița pepenelui, însă ai grijă în continuare să nu deteriorezi în vreun fel vrejurile.

După recoltare, pepenii pot fi păstrați chiar și șase săptămâni, dacă sunt depozitați într-o zonă răcoroasă, la o temperatură de 3-7 grade Celsius. Astfel îți poți asigura timpul necesar pentru a-ți valorifica recolta.

Tehnici de recoltare și manipulare pentru a evita pierderile

Momentul optim pentru recoltare este esențial pentru păstrarea calității fructelor în cultura pepenilor, iar acesta variază în funcție de soi sau de hibrid, condițiile de mediu și scopul comercializării. Fructele se culeg manual, iar alegerea momentului se bazează pe semne vizuale (culoare, aspectul codiței, sunet la ciocănire) și evaluarea maturității interne. O recoltare prematură duce la pierderi de gust și zahăr, în timp ce o întârziere favorizează crăparea și sensibilitatea la manipulare.

Pentru a limita pierderile post-recoltare, manipularea trebuie realizată cu grijă, evitând loviturile și compresia mecanică. Fructele se așază în lădițe curate, bine ventilate și se transportă la umbră pentru a preveni supraîncălzirea. În condiții comerciale, pepenii trebuie păstrați în spații cu temperatură controlată și umiditate relativă constantă pentru a prelungi prospețimea și aspectul comercial.

Practici precum sortarea rapidă după recoltare, eliminarea fructelor crăpate sau afectate de bolile la pepenii verzi și transportul pe distanțe scurte contribuie la reducerea pierderilor economice. Este important ca toate aceste etape să fie corelate cu o planificare riguroasă a recoltării în funcție de ciclul de vegetație și tipul de soi.

Greșeli frecvente în cultura pepenilor și cum pot fi prevenite

Pentru a obține recolte profitabile și sănătoase, profesioniștii din domeniu trebuie să evite o serie de greșeli frecvente care pot afecta negativ cultura pepenilor:

• lipsa unei protecții eficiente a culturii împotriva bolilor conduce la pierderi de recoltă și la pierderi financiare pentru fermieri. În acest sens, utilizarea unor tratamente avansate, precum Dagonis^®, asigură un control eficient al bolilor putregaiul tulpinilor pepenilor și făinarea, cu efect preventiv și curativ și un timp de pauză până la recoltare de doar trei zile;
• nepotrivirea perioadei de semănat cu condițiile climatice. O greșeală frecventă este să nu știi exact când se pun pepenii în câmp, corelat cu temperatura aerului și temperatura solului - ceea ce poate afecta rezultatul culturii. Temperaturile solului sub 15°C pot compromite complet răsărirea și evoluția timpurie a plantelor;
• ignorarea caracteristicilor solului și ale terenului. Pentru o bună reușită în cultura de pepene, este vital să fie alese terenuri nisipoase sau luto-nisipoase, bine drenate, expuse la soare. Alegerea unor parcele improprii duce la stagnarea creșterii și sensibilitate crescută la boli și dăunători;
• plantarea în afara fenofazei optime. Neconcordanța dintre când se plantează pepenii și starea de vegetație a solului poate genera dezechilibre fiziologice și decalaje în coacere. Este recomandată plantarea pepenilor doar când temperatura solului depășește constant 15°C, iar riscul de înghețuri târzii a trecut;
• tratamente aplicate prea târziu. Pentru un control eficient al bolilor, este esențial ca tratamentele să fie aplicate preventiv, în funcție de stadiile de dezvoltare ale plantelor și de condițiile climatice. Produsele moderne cu acțiune sistemică și dublu efect, precum Dragonis® pentru protejarea pepenilor de boli, oferă protecție durabilă împotriva agenților patogeni importanți atunci când sunt integrate într-un program fitosanitar bine planificat. Bolile frecvente, cum este făinarea la castraveți și la pepeni , pot fi gestionate eficient dacă intervențiile sunt corelate cu dinamica infecțiilor și cu sensibilitatea plantelor.

Într-un peisaj agricol tot mai influențat de schimbări climatice, presiuni economice și cerințe de calitate ridicate, cultura de pepeni se dovedește o opțiune viabilă și profitabilă pentru fermierii care aplică tehnologii moderne și practici corecte. Utilizarea produselor de protecție, alături de un management agronomic riguros, oferă profesioniștilor instrumentele necesare pentru a obține fructe uniforme, sănătoase și competitive, adaptate atât pieței interne, cât și celei de export.

Sursă:

1. Asaf Dafna, et al. “Underground Heterosis for Yield Improvement in Melon.” Journal of Experimental Botany, vol. 72, no. 18, 13 May 2021, pp. 6205–6218, academic.oup.com/jxb/article/72/18/6205/6276453, https://doi.org/10.1093/jxb/erab219. Accessed 23 July 2025.