Culturile proteice – o direcție strategică în noua arhitectură agricolă europeană
14.08.2026
Noua arhitectură a politicilor agricole, prezentată de Comisia Europeană la 7 iulie 2026 – Strategia pentru Sectorul Zootehnic și Planul de Acțiune pentru Proteine –, depășește linia unei simple recalibrări sectoriale și marchează o schimbare de paradigmă. Pe de o parte, zootehnia se repoziționează din sfera problemelor climatice în cea a infrastructurilor strategice pentru securitatea alimentară a Uniunii Europene. Pe de altă parte, se produce o mutație semnificativă în sectorul vegetal, acolo unde culturile proteice sunt reconsiderate, cu scopul de a se reduce una dintre cele mai vulnerabile dependențe ale Uniunii, respectiv importul de proteină furajeră.
Aceste inițiative sunt lansate într-un context caracterizat de scăderea constantă, în ultimele două decenii, a efectivelor de bovine, porcine și ovine-caprine, concomitent cu intensificarea până la un prag critic a presiunilor asociate mediului, costurilor și competitivității. Cu toate acestea, sectorul zootehnic își menține relevanța economică, generând anual aproximativ 400 de miliarde de euro și susținând circa 7 milioane de locuri de muncă la nivel european.
În condițiile în care zootehnia europeană utilizează anual aproximativ 74 de milioane de tone de proteină furajeră și rămâne puternic dependentă de importuri, în special de soia, obiectivul european de creștere a ponderii proteinelor produse în Uniunea Europeană, de la 25% în prezent la 35%, până în anul 2035, se configurează ca o decizie strategică esențială, depășind sfera unei simple opțiuni agronomice.
Pentru România, implicațiile sunt de natură dublă: pe de o parte, revitalizarea sectorului zootehnic, iar pe de altă parte, reconectarea acestuia cu sectorul vegetal. Țara noastră are potențialul de a deveni unul dintre statele europene cel mai bine poziționate, beneficiind atât de condiții pedoclimatice favorabile pentru dezvoltarea culturilor proteice, cât și de o tradiție solidă în cultivarea leguminoaselor. În același timp, ar putea răspunde cererii interne din sectorul zootehnic și ar contribui la refacerea unor lanțuri valorice care, în prezent, sunt fragmentate.
Din perspectiva fermelor vegetale, culturile proteice vor permite îmbunătățirea fertilității solului prin fixarea biologică a azotului, reducerea costurilor cu fertilizanții chimici, diversificarea rotației culturilor și diminuarea presiunii bolilor și dăunătorilor, precum și asigurarea unei stabilități economice prin contracte directe cu ferme zootehnice sau cu procesatori.
Noua generație de culturi proteice nu mai înseamnă doar extinderea suprafețelor, ci și adoptarea unor tehnologii avansate. Semințele ameliorate genetic, inclusiv prin Noile Tehnici Genomice (NTG), inoculanții bacterieni de ultimă generație, biostimulatorii, produsele pentru protecția plantelor și sistemele de agricultură de precizie reprezintă elemente-cheie pentru maximizarea producțiilor și a conținutului proteic. În cultura soiei, de exemplu, progresul tehnologic permite dezvoltarea unor varietăți adaptate la secetă și temperaturi ridicate, creșterea eficienței fixării azotului prin utilizarea unor inoculanți performanți, precum și optimizarea recoltării mecanizate, cu pierderi reduse. În paralel, procesarea primară -extrudare, presare la rece, producerea de șroturi-, va deveni tot mai accesibilă la nivel de fermă sau cooperativă, reducând dependența de importuri și crescând valoarea adăugată locală.
Pentru ca aceste oportunități să se materializeze, legătura dintre sectorul vegetal și cel zootehnic trebuie reconstruită pe baze economice solide. Astăzi, cererea de proteină este constantă, iar fermele de animale au nevoie de surse sigure, locale și competitive. „Proteina este produsul care ne lipsește nouă în fermele zootehnice. Noi o cumpărăm – șroturi de soia, de floarea-soarelui, de rapiță. Depindem de piață și de importuri. Orice dezvoltare a culturilor proteice în România înseamnă mai multă stabilitate pentru noi”, a declarat inginerul Ioan Chiriac, fermier în județul Bacău, unul dintre puținii crescători cu efective mari de vaci de lapte din zonă.
Mai mult, integrarea producției vegetale cu cea zootehnică poate susține reducerea costurilor și creșterea eficienței întregului sistem agricol. „Această orientare către culturile proteice este foarte bună. Ar trebui sprijinită creșterea suprafețelor și, în același timp, să ni se permită să folosim aceste produse direct în ferme, cu o minimă procesare. Aceasta ar închide un circuit economic logic”, a subliniat antreprenorul băcăuan.
Pe plan național, în condițiile volatilității prețurilor la cereale, culturile proteice pot deveni un pilon de stabilitate financiară. Contractele directe cu ferme zootehnice, cooperative sau procesatori oferă predictibilitate și reduc expunerea la fluctuațiile bursiere. În plus, politicile europene, de la sprijin cuplat până la programe de promovare și achiziții publice, pot stimula cererea pentru proteina vegetală produsă local.
Pe plan internațional, oportunitatea pentru România este amplificată de poziționarea geografică și de potențialul de a deveni furnizor regional, inclusiv în contextul parteneriatelor cu state din vecinătate. „România este într-o zonă foarte favorabilă pentru culturile proteice. Dacă această direcție va fi susținută coerent, putem transforma o vulnerabilitate a Europei într-un avantaj pentru agricultura noastră”, a semnalat antreprenorul băcăuan.
Totuși, dezvoltarea sectorului culturilor proteice nu se poate realiza în mod automat, fiind necesare investiții în infrastructurile de depozitare și procesare, acces la finanțare pentru tehnologii moderne, asigurarea unui cadru legislativ stabil și predictibil, precum și menținerea unui echilibru pe lanțul valoric, astfel încât valoarea adăugată să nu fie concentrată exclusiv în zona de retail. În lipsa acestor elemente, riscul este ca producția să crească fără a genera un profit real pentru fermieri.
În loc de concluzie, trebuie subliniat faptul că viitorul zootehniei europene și, implicit, al sectorului vegetal se va decide nu doar prin documente strategice, ci și prin modul în care prevederile acestora vor fi aplicate în ferme. Pentru România, miza este reprezentată de transformarea unei vulnerabilități istorice într-un avantaj competitiv real. Într-o agricultură tot mai presată de costuri, climă și piață, consolidarea legăturii dintre sectorul vegetal și cel zootehnic ar putea redeveni cea mai solidă formă de reziliență.
Petronela Cotea Mihai este unul dintre cei mai experimentați jurnaliști români pe teme agricole. Cu un master obținut la USAMV Iași, stagii de pregătire la BBC și o experiență de peste 28 de ani în presa agricolă, doamna Cotea a obținut numeroase premii la concursurile de specialitate. Începând din 2013 este membru fondator și vicepreședinte al Asociației Presei Agricole din România. Petronela Cotea Mihai este realizatorul Matinalului Agrar, din fiecare duminică la Radio România Iași, al rubricii ”Fermier European”, colaborator al televiziunii Telemoldova Plus, dar și colaborator al revistei agricole Ferma.
Începând cu august 2023, gazda podcastului Câmp Deschis . Informații cu care câștigi teren! Un podcast cu, despre și pentru fermieri. Ascultă discuțiile captivante despre tehnologii inovatoare, practici sustenabile și sfaturi de la experți pentru recolte bogate și profitabile. Un proiect susținut de BASF Agricultural Solutions România.
