Pomicultura românească - între tradiție, tehnologie și reziliența livezilor

Pomicultura din România, deși are o tradiție îndelungată și a înregistrat numeroase progrese, dispunând de un potențial pedoclimatic deosebit și de un patrimoniu genetic valoros, încă, rămâne un sector marcat de ponderea semnificativă a activității desfășurate în condiții de subzistență, în care producțiile sunt destinate mai ales consumului propriu și al celui regional.

Așa după cum semnalează specialiștii, pomicultura românească se confruntă și cu o serie de dificultăți suplimentare, precum parcelarea excesivă a fermelor, nivelul redus al investițiilor și depopularea zonelor rurale, asociată lipsei forței de muncă. La acestea se adaugă probleme legate de funcționarea pieței, cum ar fi lipsa unor lanțuri de păstrare/depozitare și distribuție bine organizate, puterea redusă de negociere a micilor producători și dependența de intermediari. În același timp, insuficienta susținere prin politici publice consecvente și adaptate nevoilor sectorului îngreunează modernizarea și competitivitatea acestuia.

O altă provocare majoră este reprezentată de modul în care fermierii gestionează activitatea de producție pomicolă, de la alegerea speciilor/soiurilor și aplicarea tehnologiilor moderne, până la protecția plantelor și, extrem de important, integrarea în piață a fructelor. În absența unei strategii coerente, o parte importantă a producției se irosește sau nu este valorificată eficient, chiar și în anii favorabili.

Anul 2026 a reconfirmat aceste realități, nefiind un an climatic extrem, ci unul considerat „normal”, ceea ce a făcut ca performanțele obținute să depindă într-o măsură și mai mare de nivelul tehnologic al fiecărei ferme. Ploile au revenit în parametri apropiați de normal, iar acest lucru a susținut dezvoltarea fructelor. În același timp însă, înghețurile târzii și variațiile de temperatură au afectat diferențiat livezile. „Consider că, pentru toate speciile pomicole, a fost un an normal sau aproape normal, adică am avut un regim de precipitații adecvat. Dar, să nu uităm că am avut înghețurile târzii de primăvară care au afectat suprafețe însemnate din județele Iași, Suceava, Neamț și chiar Bacău, așa-numitele zone mai joase de relief. Această combinație de factori – precipitații suficiente, dar episoade de stres climatic – a făcut ca sezonul să fie unul bun ca volum, dar complicat în ceea ce privește asigurarea protecției fitosanitare și a calității fructelor”, a menționat dr. ing. Gelu Corneanu, director al Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Iași, membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS) București și membru titular al Asociației Academia de Științe Agricole și ale Mediului din Moldova, cu sediul la Chișinău.

La cultura cireșului, de exemplu, în România, producția din anul 2026 a fost considerată una bună, atingând aproximativ 60 de mii de tone, ceea ce reprezintă un nivel apropiat de producția totală anuală din ultimii ani, însă piața autohtonă rămâne dominată de importuri. „Într-adevăr, producția totală din țara noastră a fost considerată rezonabilă, dar pentru a înțelege bine situația actuală, vă fac o trecere în revistă a dinamicii pieței cireșelor din România și de la nivel internațional. În România, din producția anuală de aproximativ 60 de mii de tone de cireșe, doar 40.000 de tone de cireșe sunt fiscalizate, celelalte aproximativ 20.000 de tone sunt obținute în gospodăriile populației și nu sunt trecute în statisticile oficiale. Până, inclusiv, în luna iunie 2026, circa 95% din cireșele vândute în piețe sau, chiar, la marginea drumului, ca să fim foarte direcți, au fost cireșe de import Turcia și Grecia. De ce? Fiindcă în România se mai cultivă doar aproximativ 6.000 hectare de cireș, din care cam 95-98% în sistemul clasic, acela foarte vechi, adică fără prea multă protecție a pomilor și fără tehnologii avansate”, a subliniat Gelu Corneanu.

Acesta a mai precizat că în alte țări diferențele față de sistemul românesc sunt evidente. Turcia, de exemplu, produce aproximativ 700.000 de tone de cireșe anual, iar 99% din recoltă este destinată exportului. „Acest lucru este posibil datorită unei strategii bine puse la punct la nivel guvernamental, care încurajează și susține exportul. Astfel, chiar și micii producători, cu suprafețe de câteva hectare, preferă să exporte cireșele, deoarece este mult mai profitabil decât consumul intern. Situația este similară și în Grecia, care produce în jur de 500.000 de tone anual, din care aproximativ 98% se exportă. Și aici, sistemul este bine organizat și susținut eficient de politicile publice”, a mai explicat directorul SCDP Iași.

Dincolo de cifre, anul 2026 a scos în evidență și un alt aspect important, respectiv rolul decisiv al tehnologiei, în special în ceea ce privește protecția plantelor. Într-un sezon cu alternanțe de umiditate și de căldură, presiunea fiziologică și biologică asupra pomilor a fost ridicată. Un exemplu, tot de la cultura de cireș, a fost fenomenul de crăpare a fructelor, întâlnit frecvent în acest an. Explicația este dată de apariția unui mecanism fiziologic complex, de tip osmotic. „Fructul crapă și din cauza condițiilor de rouă puternică, determinată de amplitudinea extrem de mare dintre zilele foarte călduroase și nopțile foarte reci, cu variații de la plus 35 de grade Celsius la plus 13 grade Celsius. Acel strop de apă care se acumulează la peduncul, la codița cireșei, nu face altceva decât să caute să se omogenizeze cu cantitatea de săruri și zaharuri din cireașă. Apa colectată la peduncul, fiind neutră din punct de vedere chimic, nu se omogenizează cu sărurile și zaharurile din cireașă. Acest proces duce la crăparea fructelor”, a explicat specialistul.

În contextul experienței recente de la cultura cireșului, asociat schimbării condițiilor climatice din ultimii ani, a devenit o prioritate adaptarea modului de a aborda aspectele legate de protecția plantelor. Astăzi, protecția plantelor trebuie să fie tratată ca un sistem integrat, construit pentru întregul an de producție pomicolă și nu ca o intervenție punctuală, în anumite momente. „În planul de tratamente pentru livezile de cireși, încă de la prima intervenție, este important să începem cu microelementele care contribuie la dezvoltarea și la creșterea elasticității pieliței. Dacă intervenim doar atunci când apar precipitațiile, tratamentele își pierd eficiența și ajungem să risipim resurse financiare. Pe lângă aceste provocări de natură fiziologică, în vara 2026, a crescut și presiunea dăunătorilor, fiind favorizată de umiditate și de evoluția temperaturilor. Musca cireșelor și alte insecte specifice au afectat calitatea comercială a fructelor, iar controlul acestora a depins în mod direct de monitorizare și de momentul optim al aplicării tratamentelor”, a conchis Gelu Corneanu.

În paralel, problema valorificării recoltelor continuă să fie una structurală. Chiar și în anii cu producții bune, absența infrastructurii de colectare și depozitare pune presiune pe fermieri, aceștia fiind obligați să vândă rapid fructele perisabile și foarte perisabile. Ca urmare, se reduce impactul pozitiv al anului agricol favorabil și se limitează capacitatea de dezvoltare a sectorului.

Rămâne de văzut în ce măsură aceste semnale transmise de specialiști vor fi luate în considerare și cât de bine va fi înțeles mesajul lor. Pe de o parte, stabilitatea producției este influențată nu doar de climă, ci și de deciziile tehnologice, iar pe de altă parte, viitorul pomiculturii românești este condiționat de capacitatea de a integra știința, tehnologia și managementul într-un sistem unitar și predictibil, susținut prin politici publice adecvate, adaptat cerințelor pieței și orientat spre creșterea eficienței economice.

Petronela Cotea Mihai este unul dintre cei mai experimentați jurnaliști români pe teme agricole. Cu un master obținut la USAMV Iași, stagii de pregătire la BBC și o experiență de peste 28 de ani în presa agricolă, doamna Cotea a obținut numeroase premii la concursurile de specialitate. Începând din 2013 este membru fondator și vicepreședinte al Asociației Presei Agricole din România. Petronela Cotea Mihai este realizatorul Matinalului Agrar, din fiecare duminică la Radio România Iași, al rubricii ”Fermier European”, colaborator al televiziunii Telemoldova Plus, dar și colaborator al revistei agricole Ferma.

Începând cu august 2023, gazda podcastului Câmp Deschis . Informații cu care câștigi teren! Un podcast cu, despre și pentru fermieri. Ascultă discuțiile captivante despre tehnologii inovatoare, practici sustenabile și sfaturi de la experți pentru recolte bogate și profitabile. Un proiect susținut de BASF Agricultural Solutions România.