Cultura gutuiului: plantare, întreținere, boli și recoltare
09.09.2026
Care sunt condițiile optime pentru cultura gutuiului: particularitățile de creștere, soiuri des întâlnite, bolile și dăunătorii care o amenință, dar și momentul optim pentru recoltare.
Cunoscut sub denumirea științifică de Cydonia oblonga, gutuiul este cunoscut încă din Antichitate; fructele ies în evidență prin culoarea galbenă și aroma specifică. De altfel, dulceața de gutui este foarte apreciată pentru gustul său bogat.
Din păcate însă, chiar dacă dau fructe foarte gustoase, cu un aport nutrițional generos (sunt bogate în vitamine și minerale), suprafețele cultivate cu gutui s-au micșorat în România. O posibilă cauză pentru această situație ar putea fi focul bacterian, o boală care provoacă pagube semnificative nu doar în cazul gutuilor, ci și al merilor și al perilor (familia rozaceelor).
Pe de altă parte, interesul pentru aceste fructe este într-o continuă creștere, așa că, dacă luați în calcul o plantație de gutui, sunt câteva aspecte de care ar fi indicat să țineți cont de la bun început. Iar în ghidul de mai jos le dezbatem în detaliu.
CUPRINS:
- Particularitățile culturii de gutui și soiurile cultivate în România
- Principalele boli și principalii dăunători ai gutuiului
- Soluții BASF pentru protecția culturii de gutui
- Plantarea gutuiului și înființarea plantației
- Lucrări de întreținere pentru cultura de gutui
- Când și cum se recoltează gutuile?
- Întrebări frecvente despre cultura gutuiului
Particularitățile culturii de gutui și soiurile cultivate în România
Gutuiul este o plantă termofilă, un pom fructifer care se dezvoltă cel mai bine în zonele calde, cu ierni blânde, și care dă primele roade repede, la aproximativ trei ani de la plantare. Sistemul său radicular este unul superficial, rădăcinile gutuiului dezvoltându-se mai mult pe lateral.
Trunchiul pomului este ușor răsucit, iar de la nivelul coletului încep să se dezvolte mai multe tulpini. Gutuiul are o coroană deasă, cu numeroase ramuri, în vârful cărora apar florile.
Pentru că focul bacterian reprezintă o amenințare constantă pentru plantațiile de gutui, în România se cultivă preponderent soiurile care au o rezistență mai bună în fața acestei boli. În volumul „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - Ghid tehnic și economic“, sunt menționate și cele mai populare dintre ele:
- Gutuile aurii: un soi cu fructe de dimensiuni mari (cu o greutate de aproximativ 500 de grame), rotunjit piriforme și o pulpă galbenă, dulce și foarte suculentă, cu sclereide fine;
- Gutuile Bereczki: un soi de origine maghiară, cu fructe mari, piriforme, care prezintă proeminențe pe toată suprafața și care au o pulpă tare, suculentă;
- Gutuile Adonia: un soi precoce, care înflorește încă din al doilea an de la plantare, cu fructe de dimensiune medie, fără pubescență, de culoare galben pai lucios, cu o pulpă crocantă și fără sclereide;
- Gutui Champion: un soi de origine americană, prezent în special în sudul țării, în Moldova și Dobrogea. Intră pe rod mai târziu decât alte soiuri (la 5-6 ani de la plantare), produce fructe mari, cu pulpă tare, ușor astringentă și sclereide fine;
- Gutui de Constantinopol: un soi de origine turcă, rezistent la secetă, recunoscut pentru fructele mari, de peste 400 de grame, cu cinci coaste largi (denivelări prezente la suprafața fructului);
- Gutui de Huși: un soi rustic din zona Moldovei, cu o rezistență bună la ger și secetă, dar sensibil la boli. Fructele sunt de mărime medie (aproximativ 200-300 de grame), au coaste largi și o pulpă fără sclereide;
- Gutui moldovenești: un soi din zona de deal a Moldovei, cu fructe de dimensiune medie, culoare galben-portocalie și pubescență cenușie. Gutuile moldovenești au pulpa galbenă, ușor crocantă, potrivit de suculentă;
- Gutuile aromate: o selecție derivată din soiul Bereczki, cu fructe piriforme, de dimensiune medie și o pubescență fină.
Perioada de consum pentru gutui se întinde, pentru aproape toate soiurile prezentate mai sus, din octombrie până în decembrie. Cele mai rezistente sunt gutuile aromate și Adonia, care se pot păstra mai mult.
Principalele boli și principalii dăunători ai gutuiului
Așa cum se întâmplă în cazul tuturor culturilor, și cea de gutui poate fi afectată de boli și dăunători.
Focul bacterian la gutui
Una dintre principalele boli ale gutuiului este focul bacterian, cauzat de bacteria Erwinia amylovora.
Atacul are loc primăvara, de regulă, iar printre primele semne ale focului bacterian se numără: ofilirea florilor și a frunzelor, brunificarea și căderea rodului, apariția unor ulcerații de diferite culori (de la alb la brun) și a unor secreții bacteriene la nivelul scoarței. Focul bacterian la gutui atacă toate organele plantei și, dacă nu este oprit la timp prin efectuarea unor tratamente fitosanitare, poate distruge cultura în totalitate.
Pătarea brună a frunzelor
O altă boală este pătarea brună a frunzelor de gutui (Diplocarpon maculatum), care atacă, în principal, frunzele și lăstarii plantei (mai rar fructele). Simptomele sunt petele galbene și brun-roșiatice. Într-un final, frunzele se brunifică și cad.
Monilioza sau mumifierea fructelor
Pe de altă parte, culturile de gutui se confruntă adesea și cu mumifierea fructelor tinere sau monilioza la gutui . Boala este cauzată de cele trei ciuperci, Monilinia fructigena, Monilinia laxa și Monilinia fructicola.
Fructele se mumifică și cad.
Principalii dăunători ai gutuiului
Nu în ultimul rând, culturile de gutui pot fi atacate adesea de anumiți dăunători, cum sunt:
- viermele fructelor, care ajunge în fruct, săpând galerii și distrugând complet pulpa;
- cărăbușul de mai, care atacă în special frunzele, dar, uneori, și florile și fructele în plină formare.
Soluții BASF pentru protecția livezilor pe rod
Protecția culturii de gutui include și controlul buruienilor, care pot concura cu pomii pentru apă și elemente nutritive. Combaterea buruienilor anuale poate fi realizată cu erbicide BASF omologate pentru livezi pe rod și pentru speciile semințoase.
Combaterea buruienilor cu Stomp® Aqua
Erbicidul pentru buruieni din diferite culturi Stomp® Aqua se aplică la sol, în perioada de repaus, la preemergența buruienilor. Acesta are acțiune peliculară și combate un spectru larg de buruieni monocotiledonate anuale, precum Echinochloa crus-galli și Setaria spp. Erbicidul combate și buruieni dicotiledonate anuale, de exemplu Amaranthus spp. și Anagallis arvensis. Prin controlul buruienilor, este limitată competiția acestora cu pomii pentru apă și elemente nutritive.
Formularea sub formă de microcapsule permite eliberarea continuă a ingredientului activ și contribuie la o perioadă mai lungă de acțiune. Pentru activarea produsului, solul trebuie să aibă umiditate corespunzătoare. Precipitațiile din primele 7 zile după aplicare favorizează eficacitatea tratamentului. După aplicare, pelicula formată la suprafața solului nu trebuie perturbată prin lucrări ale terenului.
Combaterea rapănului la gutui cu Scala®
Scala® este un fungicid cu formulare lichidă, destinat combaterii rapănului la pomi fructiferi precum gutui, măr, păr, moșmon și afin canadian. Produsul are acțiune preventivă și curativă, cu activitate de contact, translaminară și sub formă de vapori. Acționează asupra mai multor stadii de dezvoltare ale agentului patogen, inclusiv germinarea sporilor, creșterea tubului germinativ și dezvoltarea miceliului.
La gutui, tratamentele se aplică în intervalul BBCH 53-77, de la deschiderea mugurelui floral până când fructele ating 70% din dimensiunea finală. Se pot efectua maximum patru tratamente într-un sezon, cu minimum șapte zile între aplicări. Produsul își menține performanțele pe o plajă largă de temperaturi.
Doza: 0,75-1,0 L/ha pentru păr, gutui, moșmon și afin canadian, împotriva rapănului.
Controlul focului bacterian cu Regalis® Plus
Regulatorul de creștere Regalis® Plus pentru cultura gutuiului contribuie la controlul focului bacterian produs de Erwinia amylovora. Facilitează lupta împotriva agentului patogen prin susținerea mecanismelor naturale de apărare.
La gutui, produsul se aplică în două momente distincte: primul tratament în perioada înfloritului, între BBCH 60-69, iar al doilea la începutul formării fructelor, între BBCH 71-75.
Acțiunea sa susține mecanismele fiziologice de apărare, contribuind la controlul focului bacterian și la creșterea rezistenței pomilor la factorii de stres.
Regalis® Plus contribuie și la reducerea căderii fructelor tinere și la optimizarea producției. Produsul este folosit și la alte culturi pomicole, precum măr, păr și prun. Împotriva focului bacterian se poate folosi și la măr, păr și moșmon.
Plantarea gutuiului și înființarea plantației
Grație capacității lor de adaptare la condiții climatice variate, gutuii se numără printre pomii fructiferi ce merită cultivați la scară largă. Mai mult decât atât, spre deosebire de mere și de pere, fructele pot fi depozitate și păstrate într-o stare bună mai multă vreme.
Află ce ar trebui să faci încă de la început pentru a obține o recoltă bogată, cu fructe gustoase, ce pot fi consumate atât ca atare, cât și în compoziția dulcețurilor, a compoturilor și a altor preparate.
Condiții de climă și sol pentru cultura gutuiului
Deși are o capacitate foarte bună de adaptare, gutuiul este o specie care iubește căldura și este destul de sensibilă la ger. Preferă verile însorite și iernile blânde (cu temperaturi de până la -26 de grade Celsius). De asemenea, terenul ideal pentru gutui este situat într-o zonă ferită, la adăpost de vântul puternic, dar unde soarele ajunge ușor pentru că această plantă nu se dezvoltă așa cum ar trebui în condiții de umbrire.
În plus, după cum este menționat și în volumul „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - Ghid tehnic și economic“, gutuii preferă solurile fertile (cernoziomurile, în special), adânci, calde, cu o textură ușor argiloasă. Important de menționat este că ar trebui evitate solurile calcaroase (cu un conținut de peste 8% calcar) pentru că sunt foarte uscate și duc lipsă de substanțe nutritive. Gutuiul preferă solurile reavene și are cerințe ridicate față de apă în perioadele critice; tolerează mai bine umiditatea ridicată decât multe alte specii pomicole, dar seceta poate afecta producția și calitatea fructelor.
Când se plantează gutuiul?
Plantarea pomilor se face, în general, toamna, la final de octombrie, după căderea brumei, când planta iese din etapa de vegetație. Gutuii pot fi plantați și la început de primăvară, înainte să apară precipitațiile abundente și căldura, care pot interfera cu prinderea pomilor.
Pregătirea terenului și distanța de plantare
Primul pas pentru înființarea unei livezi de gutui este alegerea terenului în funcție de cerințele plantei față de climă, lumină și sol. Gutuiul are întotdeauna rezultate bune pe solurile fertile, cu umiditate crescută și cu un conținut redus de calcar (sub 8%). În ceea ce privește distanța de plantare, se recomandă a se lăsa aproximativ 4 metri între rânduri și 3 metri între pomii plantați pe un rând.
Pentru gutui, sistemul de cultură folosit poate fi cel clasic, cu distanțe de plantare de 5x4 metri (cu o densitate de 500 de pomi la hectar), cu pomi dispuși sub formă de piramidă, sau cel intensiv, cu distanțe de plantare de 4x3 metri (4 metri între rânduri și 3 metri între pomi), ceea ce s-ar putea traduce printr-o densitate de aproximativ 830 de pomi la hectar.
Cum se plantează gutuiul?
Înainte de plantarea efectivă a pomilor sunt necesare două lucrări esențiale pentru obținerea unei culturi sănătoase, cu rod bogat. În primul rând, este vorba despre fasonarea rădăcinilor, care înseamnă tăierea și îndepărtarea porțiunilor de rădăcină care sunt vătămate sau îndoite, cu scopul de a stimula creșterea unora noi, fără probleme.
O altă operațiune este mocirlirea rădăcinilor, care e realizată exact înainte de plantare și care constă în introducerea rădăcinilor gutuiului într-un amestec alcătuit din părți egale de apă, gunoi de grajd și pământ. După ce se plantează copacii, se udă bine terenul.
Tot o mențiune importantă este că pentru altoirea gutuiului se folosesc numai portaltoii vegetativi de gutui (gutui A, gutui EMC, BA 29, Adams, Sydo, BN 70), astfel încât să nu existe probleme de compatibilitate.
Lucrări de întreținere pentru cultura de gutui
Pentru că au un sistem radicular superficial, gutuii trebuie să fie udați mai des, folosind o cantitate mai mică de apă. După cum spuneam și mai sus, gutuiul este o plantă care tolerează și un exces de umiditate în sol. Însă cea mai bună tehnică pentru această cultură este irigarea prin picurare, cu un debit de apă de 2-6 litri, la o adâncime de 30-50 de centimetri.
De asemenea, în funcție de cantitatea de precipitații din zona în care se cultivă gutuii, solul trebuie fie lucrat și curățat de buruieni (pentru că acestea consumă apa și substanțele sale nutritive), fie înierbat cu diverse ierburi perene (în regiunile în care există o cantitate suficientă de precipitații). Planificarea lucrărilor de întreținere trebuie să țină cont și de etapa de vegetație, inclusiv de perioada când înflorește gutuiul; lucrările efectuate în livadă trebuie organizate în funcție de stadiul de dezvoltare al pomilor și de cerințele culturii din fiecare etapă.
După intrarea pe rod a culturii, tăierile la pomii fructiferi fac parte din lucrările necesare pentru menținerea capacității de producție. La gutui, tăierile de întreținere constau în scurtarea ramurilor lungi purtătoare de măciulii, pentru a favoriza regenerarea lor și rodirea în anul următor. Se pot realiza și tăieri de formare și dirijare a coroanei, orientată în direcția rândurilor plantate.
Nu în ultimul rând, aplicarea unor tratamente fitosanitare reprezintă un pas esențial în menținerea culturii de gutui într-o stare optimă.
Când și cum se recoltează gutuile?
Gutuile se coc toamna târziu, când multe dintre fructele de sezon au fost deja culese. De regulă, epoca de maturare la gutui poate fi recunoscută după schimbarea culorii fructelor, care capătă nuanța specifică soiului, de obicei un galben aprins.
Nu în ultimul rând, marele avantaj al gutuilor este că au o rezistență bună la păstrare, putând fi depozitate în condiții bune până în ianuarie. Stabilirea momentului când se coc gutuile este importantă pentru programarea recoltării, deoarece fructele trebuie culese după atingerea maturității specifice soiului.
În concluzie, grație capacității mari de adaptare la diferite condiții climatice, a intrării rapide pe rod, dar și a rezistenței sporite a fructelor chiar și pe timpul depozitării, gutuii se numără printre plantele în care pomicultorii merită să investească. În plus, cu aplicarea unei tehnologii moderne, tratamente și mijloace eficiente de prevenire a bolilor (a focului bacterian, în special), culturile de gutui pot da recolte foarte bogate.
Întrebări frecvente despre cultura gutuiului
Planificarea unei culturi de gutui poate ridica întrebări despre sol, plantare, prevenirea bolilor și aplicarea tratamentelor. Răspunsurile de mai jos reunesc informațiile principale pentru planificarea lucrărilor din livadă.
Ce tip de sol este potrivit pentru cultura gutuiului?
Gutuiul preferă solurile fertile, adânci, calde și cu textură ușor argiloasă, în special cernoziomurile. Solurile calcaroase cu peste 8% calcar trebuie evitate. Momentul când se plantează gutuiul este, în general, toamna, la final de octombrie, după căderea brumei, sau la începutul primăverii. Alegerea celui mai bun soi de gutui trebuie raportată la condițiile locale și la caracteristicile urmărite, deoarece soiurile diferă prin rezistența la ger, secetă și boli, perioada de intrare pe rod sau caracteristicile fructelor.
Cum se poate proteja gutuiul împotriva focului bacterian?
Tratamentul pentru focul bacterian la gutui poate include Regalis® Plus, care susține mecanismele fiziologice de apărare ale pomului și contribuie la controlul bolii. Îngrijirea gutuiului trebuie să urmărească atent stadiile de vegetație, deoarece aplicările produsului sunt stabilite în perioade precise de dezvoltare.
Când se aplică Regalis® Plus la gutui?
La gutui, Regalis® Plus se aplică de două ori pe sezon. Prima aplicare se face în perioada înfloritului, între BBCH 60-69, iar a doua la începutul formării fructelor, între BBCH 71-75. O schemă de tratament la gutui trebuie să respecte succesiunea celor două momente de aplicare.
La ce distanță se plantează gutuii?
În sistemul intensiv se recomandă o distanță de aproximativ 4 metri între rânduri și 3 metri între pomii de pe rând, cu o densitate de aproximativ 1.200 de pomi la hectar. În sistemul clasic se pot utiliza distanțe de 5x4 metri, corespunzătoare unei densități de aproximativ 500 de pomi la hectar. Alegerea dintre diferite soiuri de gutui trebuie luată în calcul alături de sistemul de cultură și de condițiile terenului.
Pentru gestionarea unei culturi de gutui, controlul buruienilor și al bolilor trebuie integrat cu lucrările de întreținere și cu respectarea momentelor de aplicare specifice fiecărui produs. Explorează gama de produse BASF pentru a identifica produsele destinate etapelor și problemelor specifice din plantațiile de gutui.
Referințe:
- „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - Ghid tehnic și economic“, editura Invel, Pitești, 2014;
- http://www.insse.ro