BASF Agricultural Solutions România
Agricultură

Ghid: cultivarea florilor în câmp și în seră

11 mai 2021

Floricultura este un domeniu cu mare potențial. Iată care sunt sfaturile pe care orice floricultor pasionat le-ar da unui entuziast

Țara lalelelor și-a câștigat renumele de-a lungul anilor, iar astăzi deține o parte considerabilă din cota europeană a exporturilor de flori.

Indiferent că apelează la material săditor indigen sau de import, floricultorii români trimit pe piață flori proaspăt tăiate, flori uscate, răsaduri pentru amenajarea parcurilor și zonelor verzi, precum și bulbi, rizomi sau semințe.

Anumite specii, cum ar fi lăcrămioarele, gălbenelele, bujorii, nalbele, busuiocul sau crăiţele sunt folosite în industria farmaceutică, iar crinul, stânjenelul, dalia, levănţica sau tuberoza reprezintă ingrediente de bază în obținerea produselor cosmetice. La fel ca în cazul culturilor agricole sau horticole, reușita unei culturi de flori depinde atât de aplicarea metodelor potrivite de cultivare, cât și de exigențele speciilor față de factorii de mediu. Cu un sortiment bogat din care poate alege, un viitor floricultor poate folosi speciile și lucrările aferente, prezentate mai jos, cu titlu de sugestie.

Tipuri de flori cultivate frecvent în România

Gruparea tipurilor de flori pe care le putem cultiva poate fi realizată după caracteristici multiple, după cum urmează: - după durata ciclului biologic (specii floricole anuale, bienale sau perene), - după locul de origine (din zona subtropicală sau tropicală) , - după modalitatea de cultivare si vulnerabilitatea la factorii de mediu. Conform ultimului criteriu, se stabilește dacă planta se cultivă în câmp sau în spații protejate, cum ar fi serele ori solariile.

Flori cultivate în câmp

Cele mai frecvente specii din această categorie sunt cele ale plantelor anuale și bienale, precum și ale celor perene, originare din zona temperată. Tot în câmp se mai cultivă și florile care provin din zonele subtropicale. Printre aceste soiuri se numără următoarele:

Bujorul - (Fam. Ranunculaceae)

Cu o mulțime de conotații curative, care i-au fost atribuite încă din cele mai vechi timpuri, această floare este prezentă frecvent în grădinile decorative, datorită mărimii, culorii și parfumului deosebit. Bujorul crește în tufe mari și stufoase, care își păstrează aspectul proaspăt până târziu în toamnă, iar imaginea plăcută a acestei plante nu depinde neapărat de existența florilor. Tăiate, florile de bujor au căutare pe piață în special în perioada lunilor mai și iunie.

Varietatea Paeonia officinalis, cu o lățime de 70-80 cm și cu o tufă bogată, alcătuită din frunze mari, este caracteristică Europei. Această specie înflorește mai ales în perioada lunilor aprilie și mai. Paeonia lactiflora Pali se trage din China, iar înălțimea acestei plante poate ajunge până la un metru. Cu o bogăție de boboci și cu flori albe sau roz, această specie este recunoscută pentru mirosul intens pe care îl degajă.

Crinul (Fam. Liliaceae)

Exponent al genului Lilium, această floare se întâlnește în mai multe specii, care surprind prin varietatea de culori ale florilor. Cunoscut încă din Antichitate, crinul provine din China și Japonia, iar florile cu un aspect grațios și tulpina aeriană dreaptă, cu frunze ovale sau lanceolate, îl fac inconfundabil. L. candidum L sau crinul alb, așa cum este cunoscut pe scară largă, poartă până la 20 de flori puternic parfumate, pe o tulpină care se ridică până la 150 cm.

L. regale Wild, crinul imperial, are flori mai lungi, cu aspect de trompetă, care prezintă dungi mediane de culoare violacee, pe partea externă a petalelor. Acesta înflorește în luna iunie. L. aurantiacum este crinul cu flori colorate într-un portocaliu combinat cu accente purpurii. Florile acestui soi sunt grupate în număr de până la opt și sunt îndreptate în sus. Asemenea crinului regal, și L. aurantiacum înflorește în luna iunie.

Dalia (Fam. Compositae)

Apreciată în special pentru frumusețea pe care o conferă grădinilor, Dalia se asortează în mod agreabil cu gladiola și garoafele de vară. Tăiate, florile nu rezistă pentru multă vreme, dar sunt apreciate în mod deosebit pentru coloritul și strălucirea lor. Dalia provine din Mexic și este aleasă de mulți dintre cultivatori, pentru că oferă o producție abundentă și are o durată extinsă de înflorire, motive ce încurajează extinderea acestei culturi. Dahlia variabi are o tulpină fistuloasă, erbacee, ușor lemnificată, a cărei înălțime ajunge la doi metri.

Soiurile caracteristice acestei specii sunt daliile pompon, cele cu flori de cactus, cele cu flori de anemone sau cele decorative. Acestea sunt rezultatul încrucișării unor specii precum D. variabilis, D. juarezii, D. imperialis, D. rosea sau D. coccinea. Dalia înflorește începând cu luna iunie, iar acest proces durează până în luna octombrie. Pentru extinderea până în luna noiembrie a perioadei în care pot fi obținute flori, se poate recurge la protecția cu ajutorul foliei de polietilenă.

Flori cultivate în seră

Din cauza dificultății cu care anumite specii și soiuri s-ar putea acomoda la clima temperat-continentală a țării noastre, numeroase flori care își au originea în zona tropicală sau chiar ecuatorială sunt cultivate în spații protejate. În ciuda acestui fapt, există și soiuri compatibile cu zonele temperate, care sunt crescute în sere, pentru a putea fi puse pe piață încă din primele zile ale primăverii. Printre cele mai întâlnite flori din țara noastră, ce provin din sere, se numără și cele de mai jos.

Garoafa de vară (Fam. Caryophyllaceae)

Sosită pe Bătrânul Continent tocmai din nordul Africii, această floare se înmulțește prin butași și poate atinge o înălțime maximă de 50 cm. Cu o tulpină accentuat noduroasă și cu lăstari porniți din mugurii pe care-i regăsim la baza acesteia, garoafa de vară înflorește după un interval de 4-5 luni de la plantare. Florile garoafei sunt simple sau bătute, au culori diferite, în funcție de soiul acestora (Apricot, Aurora, Carmin, Etincelant, Fire Queen, Jeanne Dionis, Légion d'honneur, Magent, Marie Chabaud, Nero, Princess Alice, Reine Rose pale, Reine Rose vif, Rialto, Rubin sau Salmon) și sunt grupate în partea terminală a tijelor florale. Diametrul florilor garoafei de vară variază între cinci și zece centimetri, iar petalele acestora prezintă o margine întreagă, zimțată sau franjurată. Fiecare plantă dezvoltă minimum 15 tije florale, iar numărul acestora poate ajunge chiar și la o valoare dublă.

Zambila (Fam. Liliaceae)

Cunoscută încă din Grecia Antică, această floare, asociată în prezent cu venirea primăverii, provine din Orientul Apropiat. Cel mai cunoscut și mai apreciat soi, H. orientalis, are un bulb peren, de formă sferică, a cărui tunică este albă sau colorată în galben, albastru ori violet. Florile sunt susținute de o tijă groasă și au un aspect simplu sau cu petale multe și dese, grupate într-un spic de 10-20. Printre soiurile de zambilă pe care clienții le caută cel mai des la florării se numără L'innocence și Porzellan, cu petale albe, Yellow Hammer, de culoare galbenă, Pink Pearl, roz, și Ostara, colorat în albastru. Necesitatea de a crește zambile în mediul controlat pe care doar o seră îl poate conferi vine din sensibilitatea deosebită a bulbilor la temperaturile scăzute din prima parte a anului.

Floarea miresei (Fam. Caryophyllaceae)

Cunoscută și sub numele de Gypsophila, această floare originară din Australia aparține unui gen care cuprinde nu mai puțin de 50 de specii. Acestea sunt atât anuale, cât și perene, iar printre cele mai apreciate se numără Covent Garden și Roi des Halles, albe, precum și Rosa, de culoare roz. Cel mai apreciat soi rămâne, însă, Gypsophillaelegans Boebert, o plantă ramificată, cu o înălțime medie de până la 50 de centimetri, cu frunze în nuanțe de verde-albăstrui, a căror formă lanceolată se îngustează către vârf. Cu flori mici, susținute de pedunculi subțiri, florile acestei plante sunt grupate în inflorescențe bogate, care se bifurcă în numeroase ramificații. În mod natural, floarea miresei înflorește în prima parte a verii, până la jumătatea lunii iulie.

Condiții de plantare specifice

Atunci când vorbim despre înființarea în câmp a culturilor floricole anuale, bienale sau perene, avem în vedere necesitatea ca acestea să se dezvolte pe un teren plan, expus la soare, ferit de acțiunea curenților reci. Un sol cu textură nisipos-lutoasă îi confer[ bune însușiri de fertilitate și permeabilitate. Punerea la punct a unei asemenea culturi implică desființarea culturilor care au existat anterior pe teren, prin strângerea resturilor vegetale și prin nivelarea realizată fie cu sapa, fie cu mijloace mecanizate. Prima dintre operațiuni este fertilizarea de bază, care se va face prin administrarea îngrășămintelor organice în cantitate de minimum 30 de tone, respectiv maximum 60 de tone/hectar.

Solul va fi arat, la o adâncime de 25-30 cm, după care va fi mărunțit. Modelarea sau marcarea terenului se va face în funcție de specia ce urmează a fi cultivată și de dimensiunile maxime pe care le poate atinge fiecare dintre plante. În câmp vor fi plantate răsadurile, bulbii, rizomii, tuberobulbii sau rădăcinile tuberizate ale plantelor floricole. De regulă, plantatul se execută manual. Acțiunea va avea loc dimineața, în zilele însorite, iar plantele se udă atât înainte, cât și după plantare. Înainte de introducerea plantelor în sol, rădăcina acestora va fi fasonată.

Înființarea culturilor floricole în spații protejate se va face atât la sol, cât și în recipiente specifice (ghivece etc.). Fertilizarea de bază, în cadrul acestui procedeu, se face în două etape. Mai întâi, are loc administrarea gunoiului de grajd bine descompus, într-o cantitate de 90-120 t/ha. A doua etapă este reprezentată de dezinfecția solului, realizată prin adăugarea îngrășămintelor chimice. Solul va fi mobilizat pe o adâncime de 20-30 cm, cu ajutorul sapei rotative sau manual, cu ajutorul hârlețului.

Vor urma dezinfecția și mărunțirea solului, iar cea de-a doua operațiune este completată de introducerea în sol a îngrășămintelor chimice și a unei cantități de 100-120 t/ha de turbă. Pentru marcarea terenului, în sere și solarii, se va folosi sârma galvanizată, cu o grosime de 1,5-2mm, întinsă în rânduri, cu respectarea distanței impuse de caracteristicile fiecărei culturi în parte. După plantare, solul din jurul plantelor va fi tasat bine. Unele plante floricole vor necesita susținere, cu ajutorul unui sistem de spaliere adecvat fiecăreia dintre specii.

Protecția eficientă a culturii

Combaterea buruienilor ce pot afecta creșterea armonioasă a florilor se face, în mod tradițional, prin mulcire, prin plivit, sau prin aplicarea erbicidelor. i. Mulcitul implică acoperirea întregului teren dintre plante cu un strat de 2-3 cm, format din gunoi de grajd, frunze și turbă sau, mai nou, se pot folosi foliile de mulcire. Această lucrare are rolul de a proteja solul împotriva uscării, respectiv tasării, iar un efect colateral benefic al mulcirii este creșterea fertilității solului. O cale mai rapidă, prin care florile pot fi salvate de efectul nociv al buruienilor, este de a aplica erbicide.

Apanaj exclusiv al culturilor înființate prin semănat direct, răritul plantelor se face în două sau în trei etape. Prima operațiune de rărire are loc atunci când plantele sunt foarte mici, iar a doua are rolul de a elimina plantele slab dezvoltate din fiecare buchet, pentru ca doar cele bine dezvoltate să rămână în cultură. Tăierile reprezintă scurtarea ramurilor, iar scopul acestei operațiuni este acela de a menține plantele la o anumită formă și la înălțimea potrivită, respectiv de a dirija corespunzător înflorirea lor.

Una dintre cele mai păgubitoare boli, ce pot afecta buna dezvoltare a unei culturi de flori, este putregaiul cenușiu - Botrytis cinerea. Acesta poate periclita întreaga producție, în cazul în care nu este detectat la timp și nu este contracarat cu ajutorul tratamentelor cât mai eficiente. Favorizat de succesiunea anilor ploioși, putregaiul cenușiu se prezintă sub forma unei ciuperci, întâlnite pe substraturile organice ale plantei și formate din conidii, respectiv din conidiofori. Aceștia din urmă sunt septați, ramificați monopodial, iar sterigmele lor prezintă conidii unicelulare, ovoide. Filamentele rezultate sunt cele care pătrund în țesuturile plantelor floricole și produc infecții.

Boala atacă toate organele supraterane ale plantelor, iar transmiterea ei se face de la an la an, prin miceliul de pe resturile vegetale ale plantelor care au fost afectate. Necombătută la timp, boala afectează întreaga cultură și formează chiar organe de rezistență, numite scleroți. În cazul bulbilor de flori sau al plantelor floricole din câmp, din sere sau solarii, se recomandă administrarea fungicidului Scala® , un produs ce conține substanța activă Pirimetanil (400 g/l).

CulturaAgentul de dăunareDoza
Plante ornamentale (bulbi de flori) cultivate în câmp, cât și în sere și solariiBotrytis cinerea0,5 %
(1,3 kg/ha)
Plante ornamentale (inclusiv, arbuști ornamentali, plante din pepinieră forestieră, flori), cultivate atât în câmp, cât și în sere și solariiVenturia Sphilocaea1,5 l/ha

Fungicid cu formulare lichidă, Scala® își menține performanțele superioare pe o plajă largă de temperaturi, comparativ cu alte produse similare. Modul de acțiune al produsului este de tip translaminar, de contact și sub formă de vapori. După aplicare, fungicidul inhibă agentul patogen aflat în diferite stadii de dezvoltare, cum ar fi germinarea sporilor, creșterea tubului germinativ sau dezvoltarea miceliului. Doza de produs recomandată în cazul plantelor floricole, pentru combaterea putregaiului cenușiu, este de 0,5% (1,3 kg/ha). Aceasta se va folosi în perioada de vegetație BBCH 00, mai exact, înaintea plantării bulbilor.

Un alt fungicid care se poate aplica este Polyram® DF , acesta combate rugina florilor (doza de 3 kg/ha).

CulturaAgentul de dăunareDoza
Flori (garoafe)Uromyces caryophyllinus0,3 % - 3 kg/ha

Îngrijirea și înmulțirea florilor

După operațiunea de plantare, misiunea floricultorului abia începe. Astfel, el trebuie să urmeze o serie de lucrări de îngrijire.Acestea garantează nu doar o producție bogată, ci și un aspect ireproșabil al florilor. Printre lucrări se numără:

  • prășitul: spargerea crustei solului și mobilizarea stratului superficial al acestuia. Realizată cu sapa, între plante, pe rând, sau prin folosirea unui motocultor, între rânduri, această acțiune se repetă ori de câte ori solul se compactează excesiv;
  • udatul: executat dimineața, acesta se face cu ajutorul furtunului, al stropitorii sau al sistemelor de irigare. Pe timpul verii, florile se vor uda după-amiaza, spre seară sau noaptea, în funcție de textura solului și de vârsta plantelor;
  • dirijarea factorilor de mediu: lucrare cu caracter special, în cultura plantelor de seră, aceasta implică managementul luminii, căldurii și aerului. În cazul speciilor cu pretenții mari față de lumină, se va apela la tuburi de neon și la becuri fluorescente. Pe perioada sezonului rece, sera va fi încălzită prin folosirea centralei termice sau a apelor reziduale încălzite, iar pe întreaga perioadă a anului, se va asigura o aerisire corespunzătoare.

Înmulțirea plantelor floricole poate fi obținută atât prin semănare directă, în grădină sau în răsadniță, cât și pe cale asexuată, vegetativă. Înmulțirea prin semințe garantează un coeficient ridicat de înmulțire și păstrarea capacității de germinare de-a lungul câtorva ani, în condițiile unui spațiu mic de depozitare. Recoltarea se va face, în cazul celor mai multe dintre specii, de pe plante sănătoase.Semințele vor fi păstrate în depozite sau în încăperi speciale, la o temperatură cuprinsă între 8 și 10 grade Celsius, în condițiile unei umidități de 40-45%.

Înmulțirea asexuată, de tip vegetativ, implică reproducerea caracterelor ereditare ale unei plante-mamă, prin punerea unor fragmente vegetale în condiții optime de rădăcinare. Deși are un coeficient mic de înmulțire, această tehnică garantează obținerea rapidă a plantelor stadial dezvoltate și posibilitatea înmulțirii unor specii caracteristice, mai degrabă, zonelor tropicale și subtropicale. Această înmulțire se face prin butași, prin divizarea tufei, prin stoloni, drajoni, rizomi sau marcotaj, prin folosirea rădăcinilor tuberizate, prin bulbi, tuberculi, tuberobulbi sau muguri adventivi, respectiv prin procedee precum altoirea sau înmulțirea in vitro.

Informațiile și sfaturile prezentate în rândurile de mai sus pot face diferența dintre o cultura flori reușită și una compromisă. Cu produse de calitate și cu respectarea lucrărilor de îngrijire specifice culturii de flori, rezultatele vor fi conform așteptărilor, indiferent de speciile și soiurile dorite.

Bibliografie:

Prof. univ. dr. Lucia Drăghia - „Floricultură”, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Iași, 2008;

Mândreanu Diana, Picuș Eugenia - „Cunoștințe practice de tehnologia plantelor floricole. Metode didactice moderne de lucru cu elevii în floricultură”, Inspectoratul Școlar Județean Brăila, Centrul școlar de educație incluzivă Brăila, 2017;

Elena Șelaru - „Flori cultivate în grădină”, Editura Fermierul, 2007;

Maria Cantor - „Floricultură generală”, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Departamentul Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Horticultură, 2009.

Produse BASF recomandate

Acest produs este disponibil sub formă de microambalaj

Acest produs este disponibil sub formă de microambalaj

Poate fi achiziționat în fitofarmacii sau prin intermediul distribuitorilor autorizați

Vezi detalii și de unde poți cumpăra
De acum poți primi noutățile BASF și pe WhatsApp

De acum poți primi noutățile BASF și pe WhatsApp

Te poți abona la informările noastre în 3 pași simpli. Știri, sfaturi, recomandări, rapid și ușor, direct pe WhatsApp.

Mai multe detalii
Ne puteți găsi de acum și pe Facebook!

Ne puteți găsi de acum și pe Facebook!

Nu uita să dai like paginii noastre pentru a fi la curent cu ultimele știri, dar și pentru a afla sfaturi oferite de colegii noștri.

Accesează pagina
Povești cu vinuri românești, ediția a VI-a, 2021

Povești cu vinuri românești, ediția a VI-a, 2021

Vinul tău are o voce care merită auzită. Vezi cine sunt câștigătorii!

Mai multe detalii
Fii un fermier informat!

Fii un fermier informat!

Serviciile mele: gestionează rapid și ușor abonările la newslettere și alte comunicări prin SMS. Vei primi astfel informații personalizate din partea noastră.

Abonează-te acum
Să fii fermier. Cea mai importantă meserie din lume

Să fii fermier. Cea mai importantă meserie din lume

Trăim cel mai provocator moment din istoria agriculturii. Dar și cel care ne oferă cele mai mari oportunități.

Descoperă noua campanie BASF
Mergi sus