Recoltarea merelor: cum să prevenim pierderile și să îmbunătățim depozitarea?

05.09.2025 Georgiana Manolache

Producțiile de mere pot fi valorificate și în afara sezonului, dacă recoltarea și depozitarea sunt realizate corect. Recoltarea merelor la maturitatea fiziologică optimă contribuie la menținerea standardelor de calitate și a valorii comerciale a producției.

Sâmburoasele (cireș, vișin, cais, piersic, nectarin) și semințoasele (măr, păr, gutui) sunt specii de pomi fructiferi profitabile, dacă sunt respectate măsurile agrotehnice și fitosanitare. Dintre semințoase, mărul (Malus domestica, familia Rosaceae) este foarte apreciat pentru zestrea genetică bogată (sunt mii de soiuri, foarte mulți portaltoi, care permit combinații pretabile pentru diferite climate și diverse sisteme de cultură, intensiv, supraintensiv etc.).

Din perspectiva producțiilor care se pot obține din livezile de mere, recoltarea corectă este o operațiune esențială pentru a reduce pierderile și pentru a putea valorifica fructele, continuu, inclusiv în afara sezonului. Astfel, la fel cum în timpul vegetației este important să protejezi livezile de măr în fața atacurilor agenților patogeni, a buruienilor sau a dăunătorilor, în egală măsură va trebui să acorzi atenție respectării condițiilor optime de recoltare. Aceasta, pentru că momentul și modul în care se realizează recoltarea merelor influențează direct calitatea, aspectul comercial și potențialul de valorificare al întregii producții.

În continuare, îți explicăm când și cum se recoltează merele, astfel încât fructele să își păstreze calitățile organoleptice și valoarea nutritivă, precum și care sunt regulile ce trebuie respectate pentru a obține o producție uniformă și competitivă.

CUPRINS:

Factori-cheie în determinarea momentului optim de recoltare a merelor

Pentru a obține o producție de calitate și o valorificare eficientă, recoltarea merelor trebuie planificată în funcție de o serie de factori-cheie care influențează direct momentul optim de intervenție. Aceștia sunt esențiali în luarea unei decizii corecte privind data exactă a recoltării, astfel încât fructele să atingă nivelul ideal de maturitate, să dezvolte aroma specifică soiului și să prezinte un aspect comercial atractiv:

Maturitatea fructelor: cum o evaluăm corect?

Determinarea corectă a maturării merelor se bazează pe o serie de indicatori obiectivi. Printre aceștia se află testul amidonului, care măsoară gradul de transformare a amidonului în zaharuri simple, un reper precis pentru stabilirea momentului recoltării. În paralel, se analizează indicatorii fizici precum schimbarea culorii epidermei și nuanța semințelor, dar și parametrii chimici – conținutul de substanță uscată solubilă, aciditatea și fermitatea pulpei. Corelarea acestor date oferă o imagine completă asupra maturării fructelor și permite stabilirea momentului în care recoltarea aduce calitate maximă.

În practică, aceste evaluări trebuie adaptate la categoria de soiuri. Spre exemplu, la soiurile de vară, recoltarea coincide aproape imediat cu perioada de consum, spre deosebire de cele de toamnă și iarnă care pot fi păstrate mai mult timp. Din acest motiv, este importantă identificarea momentului exact când se coc merele de vară, deoarece întârzierea duce rapid la supracoacere și depreciere a calității.

În cazul tuturor categoriilor, aspectul comercial atrăgător – forma, mărimea și colorația caracteristică soiului – completează imaginea maturării și confirmă faptul că fructele au ajuns la stadiul potrivit pentru recoltare.

Cum te asiguri că fructele sunt suficient de coapte: recomandări BASF

Dincolo de caracteristicile genetice ale soiurilor, ca să te asiguri că fructele sunt suficient de coapte, poți face testul amidonului. Un măr foarte copt conține puțin amidon, spre deosebire de unul tânăr. Acest lucru se întâmplă, pentru că, pe parcursul procesului de maturare, amidonul este transformat în zahăr. Concret, testul se realizează astfel:

taie un măr în două și pune iod brun pe jumătăți (îl găsești în farmacii sau chiar în magazine alimentare);
culoarea brună a mărului va deveni violet în unele zone; cu cât sunt mai puține zone violet, cu atât mărul este mai copt.

Pe lângă testul amidonului, alți indicatori ai maturării sunt cei fizici (schimbarea culorii epidermei, culoarea semințelor) și chimici (conținutul de substanță uscată, aciditatea, fermitatea pulpei).

Din perspectiva condițiilor meteorologice, recoltarea se realizează numai în zilele fără precipitații și când temperatura nu depășește 15°C, preferabil dimineața sau după-amiaza. Este important să ții cont de acest aspect, pentru că, dacă merele prezintă umiditate mare la exterior (au apă pe ele), există un risc mare de îmbolnăvire, în depozit.

Impactul condițiilor climatice asupra momentului recoltei

Condițiile climatice joacă un rol decisiv în stabilirea momentului recoltării merelor, influențând atât ritmul de creștere al pomilor, cât și acumularea substanțelor nutritive în fructe. Mărul are nevoie de o temperatură medie anuală de 8–11°C, iar intervalul optim de creștere se situează între 14 și 27°C. Sub sau peste aceste limite, dezvoltarea încetinește sau se oprește. Gerurile din timpul iernii pot fi tolerate până la -40°C, însă înghețurile târzii de primăvară afectează grav florile și fructele abia formate.

De asemenea, cerințele ridicate de umiditate - 700–900 mm precipitații anuale pentru soiurile de iarnă și minimum 550 mm pentru cele de vară și toamnă – arată cât de mult depinde momentul recoltării de echilibrul dintre temperatură și ploi.

Condițiile climatice accelerează sau întârzie maturarea, dar totodată favorizează apariția unor boli care afectează calitatea și calendarul recoltării. Umiditatea excesivă și temperaturile crescute primăvara stimulează dezvoltarea patogenilor care provoacă infecții agresive, un exemplu fiind rapănul la măr , boală ce reduce aspectul comercial al fructelor. Pe de altă parte, temperaturile crescute pe timpul zilei și nopțile cu umiditate crescută pot intensifica incidența unor boli precum făinarea la măr , diminuând rezistența pomilor și procesul de absorbție al nutrienților.

Pentru a controla influențele climatice și a evita decalaje în stabilirea momentului exact când se coc merele, fermierii aplică programe tehnologice dedicate. Acestea includ tratamente preventive și curative pentru combaterea bolilor la măr , folosind produse adaptate stadiilor de vegetație și condițiilor meteo. Corelarea acestor măsuri cu monitorizarea parametrilor climatici permite obținerea unor fructe sănătoase, uniforme și recoltarea la momentul în care calitatea comercială este maximă.

Indicatori vizuali și analiza fructului la recoltare

Schimbarea culorii epidermei este un prim semn observabil, iar nuanța cojii trebuie să corespundă caracteristicilor soiului. Culoarea semințelor oferă un reper clar asupra gradului de maturitate, deoarece acestea capătă o tentă brună pe măsură ce fructul ajunge la maturitate. Astfel, se poate aprecia corect când se fac merele, evitând recoltarea prematură sau întârziată.

Pe lângă aspectele vizuale, analiza chimică și fizică a fructului are un rol direct în stabilirea momentului optim al culesului. Se determină conținutul de substanță uscată solubilă (legată de zaharuri), aciditatea pulpei și fermitatea acesteia, indicatori care influențează gustul și calitatea la consum. Testul amidonului (codul regresiei amidonului din fruct) arată nivelul de transformare a amidonului în zaharuri, reflectând clar stadiul de maturare.

Momentul optim pentru recoltarea merelor în funcție de soi

Producțiile medii la cultura mărului sunt între 20.000 de kg/ha, la o densitate de 500 pomi/ha și 45.000 kg/ha, la o densitate de 3.333 pomi/ha. Momentul optim pentru recoltare depinde de soiul cultivat și de condițiile meteorologice.

De regulă, merele ajung la maturitate la 100-180 de zile de la înflorire, dar timpul potrivit pentru cules variază în funcție de caracteristicile fiecărui soi. În funcție de perioada de coacere, merele se împart în trei categorii, aceasta fiind o însușire genetică. Iată câteva exemple, conform „Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2025”:

soiuri de vară (iulie-august): exemple: Aromat de vară, Romus 3. Recoltarea începe înainte ca fructele să ajungă la maturitate, când pulpa este încă fermă și crocantă. Dacă nu sunt culese la timp, pulpa devine făinoasă, iar calitatea fructelor scade. De obicei, momentul recoltării este urmat de cel de consum, pentru că fructele sunt perisabile;
soiuri de toamnă (septembrie): exemple: Voinea, Ardelean, Frumos de Voinești. Recoltarea se realizează în septembrie și octombrie, înainte ca fructele să ajungă la maturitate, pentru a menține fermitatea și aspectul comercial;
soiuri de iarnă (sfârșit de septembrie-octombrie-noiembrie): exemple: Jonathan, Golden Delicious, Starkrimson, Wagener premiat, Mutsu, Delicios de Voinești, Jonagold, Florina, Idared. Recoltarea este asemănătoare cu merele de toamnă, dar aceste soiuri au o maturare mai târzie, fiind necesară atenție sporită pentru a surprinde momentul optim al culesului.

Când se culeg merele Golden Delicious?

Sfârșitul lunii septembrie-luna octombrie marchează perioada potrivită în care se culeg merele Golden, deoarece atunci fructele ating dimensiunile specifice soiului și capătă culoarea galben-aurie intensă. Recoltarea se face treptat, în mai multe etape, pentru că nu toate fructele ajung în același timp la maturitate. În această perioadă, aroma devine plăcută, pulpa rămâne fermă, iar gustul se echilibrează între zaharuri și aciditate.

Când se recoltează merele Jonathan?

Perioada de după 15 septembrie, până la 15 octombrie este cea mai indicată pentru recoltarea merelor Ionatan (Jonathan), deoarece diferențele de temperatură dintre zi și noapte intensifică roșeața fructelor și le oferă aspectul comercial dorit. Tot atunci, merele acumulează zaharurile necesare pentru a atinge echilibrul gustativ specific soiului.

Dacă recoltarea este amânată prea mult, fructele se supracoc și își pierd consistența, ceea ce afectează calitatea lor. Din acest motiv, respectarea perioadei de după jumătatea lunii septembrie rămâne orientarea corectă pentru momentul când se culeg merele Jonathan, asigurând fructe cu gust plăcut și aspect atractiv.

Când se culeg merele Florina?

Luna octombrie reprezintă momentul potrivit în care se culeg merele Florina. Atunci, fructele sunt ușor de recunoscut prin dimensiunea mare și prin culoarea roșie intensă, uniformă, care indică atingerea maturității de recoltare.

Dacă fructele sunt culese mai devreme, rămân cu un gust mai acrișor și nu dezvoltă aroma specifică. Dacă se așteaptă prea mult, pulpa se înmoaie, iar atractivitatea scade. De aceea, începutul de octombrie este fereastra în care fructele oferă cea mai bună combinație între aspect și gust.

Când se recoltează merele Starkrimson (bot de iepure)?

Luna octombrie este perioada optimă în care se culeg merele bot de iepure (Starkrimson). Atunci, fructele au coaja roșie uniformă și pulpa bine maturată, cu gustul caracteristic acestui soi.

O recoltare prea devreme face ca merele să fie mai mici și fără gustul conturat, iar o întârziere duce la înmuierea pulpei și pierderea atractivității. Recoltarea merelor Starkrimson în luna octombrie oferă fructe cu aspect plăcut și calitate gustativă corespunzătoare.

Cum se recoltează corect merele?

Este important să știi când se culeg merele, deoarece numai respectarea momentului potrivit asigură fructe sănătoase, cu aspect atractiv și cu toate calitățile gustative păstrate. Potrivit lucrării „Pomicultura pentru toți” (2005), este recomandat ca merele să fie culese manual, având grijă să nu se lovească între ele. Dacă mărul este copt, se desprinde cu ușurință de pe ramură, printr-o ușoară răsucire și ridicare, ca să nu se rupă ramura sau mugurii formați pe ea. Recoltarea merelor începe de la baza coroanei spre vârf și din exterior spre interior.

Fructele se așază direct în recipiente adecvate, precum găleți sau șorțuri speciale, care permit manipularea delicată. Operațiunea se efectuează exclusiv pe timp uscat, deoarece umezeala de pe coajă favorizează apariția leziunilor și reduce calitatea finală a merelor.

Merele culese se așază în lăzi, coșuri, containere pentru transport și depozitare. La recoltare, se realizează și sortarea, în funcție de calibrul, sănătatea fructelor, precum și de soiul din care fac parte.

Condiții optime de depozitare a merelor

Condițiile optime standard pentru păstrarea merelor sunt:

temperatura între 0 și 4°C, umiditate relativă a aerului de 80-85% - pentru o durată de păstrare de 3-4 luni;
temperatura între 3 și 4°C, umiditate relativă a aerului de 90-95%, conținut de dioxid de carbon de 3-4%, conținut de oxigen de 3-4% - pentru depozitele cu atmosferă controlată, unde durata de păstrare poate ajunge la 7-8 luni și chiar mai mult, în funcție de caracteristicile genetice ale fiecărui soi.

Alte recomandări pentru păstrarea merelor în cele mai bune condiții sunt:

asigură-te că depozitezi mere dintr-o singură grupă de soiuri, în aceeași celulă, pentru că au grade de rezistență diferite; este important ca încărcarea unei celule să nu dureze mai mult de 5 zile;
alege pentru depozitare numai merele sănătoase, care nu sunt lovite, zgâriate sau alterate; poți folosi restul fructelor pentru consumul imediat sau pentru procesare (gem, cidru etc.);
acordă atenție modului în care așezi merele - într-un depozit frigorific, vei depozita merele pe rafturile lui, dar într-o pivniță sau magazie, cel mai indicat mod de păstrare este în lăzi stivuite una peste alta;
asigură o bună circulație a aerului - lasă o distanță de aproximativ 30 cm între pereți și lăzile cu mere și 80 cm între tavan și lădițe;
nu îngrămădi și nu suprapune merele din aceeași ladă ori container, ca să nu le lovești.

Prevenirea bolilor de depozitare la mere cu Bellis^®

Pe lângă cultivarea unor soiuri rezistente la bolile de depozit și nu numai, ca să eviți pierderile de recoltă în perioada păstrării fructelor și să poți valorifica merele cât mai mult timp, chiar și atunci când nu e sezonul lor, este important ca, înainte de recoltare, să previi și să combați infecțiile cu diverși agenți patogeni.

Unul dintre produsele recomandate de BASF pentru prevenirea și combaterea rapănului (Venturia inaequalis, Venturia pirina) și făinării (Podosphaera leucotricha), dar și a bolilor de depozit - putregaiul amar (Gloeosporium spp.), putrezirea amară (Alternaria mali), putrezirea umedă (Penicillium spp.), putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea) - este fungicidul pentru măr Bellis^®, un produs polivalent, cu acțiune preventivă și curativă. Acesta conține două substanțe active: boscalid, cu distribuție translaminară și mișcare acropetală, și piraclostrobin, care beneficiază de mișcare translaminară și sistemie locală, formând depozite legate de cuticula frunzei, care eliberează treptat substanța activă.

Fungicidul Bellis^® poate fi aplicat din martie (împotriva făinării și rapănului) până în luna septembrie (pentru controlul bolilor de depozit), cu respectarea timpului de pauză de 7 zile până la recoltare.

Pentru combaterea bolilor de depozit este indicată aplicarea după colorarea fructelor, doza recomandată fiind de 0,8 kg/ha. În practică, pentru rezultate deosebite, pomicultorii aplică 2 tratamente cu produsul Bellis^®, înainte de recoltare (cu 14 zile și, respectiv, 7 zile înainte de recoltare). Totodată, pentru un bun management al rezistenței, se vor aplica cel mult 4 tratamente pe sezon.

Consultă schema completă BASF privind tehnologia de protecție a merelor, pentru a beneficia de un management integrat și eficient al culturii.

Cerințe de calitate pentru recolta de mere

Ca să te asiguri că poți comercializa merele, așa cum ți-ai propus, ține cont că Regulamentul CE nr.85/2004 din 15 ianuarie 2004, cu modificările aduse, impune anumite cerințe de calitate. Astfel, fructele trebuie să fie:

sănătoase - să aibă pedunculul intact, să nu fie atinse de putregai și să nu prezinte alte tipuri de alterări care le-ar face improprii pentru consum;
curate - să nu prezinte paraziți sau semne ale atacurilor acestora și să fie lipsite de materii străine vizibile;
lipsite de mirosuri sau gusturi străine - să aibă aromele și texturile caracteristice soiului cultivat;
suficient de bine uscate - să nu prezinte umiditate exterioară anormală;
aspectuoase - forma, mărimea, colorația să fie potrivite caracteristicilor soiului cultivat;
de dimensiuni corespunzătoare soiului - în general, un fruct sănătos ar trebui să aibă un diametru de minimum 50-60 mm sau să cântărească minim 70-90 g, în funcție de soi; cele maxime pot ajunge la 70 mm, respectiv 140 g.

Totodată, merele culese și depozitate trebuie să aibă o stare suficient de bună astfel încât să permită continuarea procesului de maturație, pentru a putea atinge gradul de maturitate corespunzător soiului din care provin, să fie rezistente la transport și manipulare, astfel încât să poată ajunge la destinație, în condiții satisfăcătoare.

Cât pot rezista merele puse la păstrare?

Dacă sunt respectate condițiile optime de depozitarea merelor, acestea pot fi păstrate până la 7-8 luni, perioada putând varia, în funcție de particularitățile genetice ale fiecărui soi. Iată câteva exemple:

Golden Delicios - merele din acest soi rezistă aproximativ 6-7 luni;
Starkrimson - fructele pot fi păstrate aproximativ 6-7 luni;
Jonathan - merele din acest soi rezistă aproximativ 5-6 luni.

Practic, depozitarea corectă ajută la asigurarea unui flux continuu în aprovizionarea magazinelor, piețelor sau altor destinații unde vrei să comercializezi fructele. În felul acesta, profitabilitatea este sporită, pentru că poți vinde merele chiar și în afara sezonului. Prin urmare, menține temperatura și umiditatea potrivite și sortează fructele constant.

Când înființezi o livadă de mere, cu siguranță îți dorești să scoți un profit pe măsura investițiilor făcute și a efortului de întreținere depus. Pentru aceasta, este important să menții fructele sănătoase. Aplicarea fungicidelor adecvate, înainte de recoltarea merelor, amenajarea unui depozit întunecat, răcoros, bine aerisit și sortarea sunt esențiale pentru a putea valorifica producția mult timp după recoltare, chiar și în extra sezon.