BASF Agricultural Solutions România
Agricultură

Totul despre secară: dezvoltarea culturii, condiții optime și combaterea bolilor

26 mar. 2019

Alături de grâu și de porumb, secara se numără printre cerealele de bază în România (fiind a doua cereală panificabilă după grâu). Află care sunt condițiile necesare culturii de secară, dar și cum se plantează și cum poți obține o recoltă de calitate.

  • Înființarea culturii de secară
  • Cerințele necesare culturii de secară
  • Lucrări de îngrijire și fertilizare
  • Recoltarea culturii de secară
  • Boli, dăunători și combaterea lor
Cunoscută și sub denumirea de Secale cereale, secara este o plantă originară din Asia de Sud-Est și Asia Mică (Turcia), deloc pretențioasă, care se poate dezvolta inclusiv pe solurile acide sau nisipoase. De asemenea, secara este o bună plantă premergătoare pentru alte cereale, deoarece eliberează pământul devreme și curăță solul de buruieni, lăsând terenul pregătit pentru o nouă cultură.

Înființarea culturii de secară

Înainte de însămânțare, terenul se pregătește la fel ca în cazul culturii de grâu . Pământul este arat, astfel încât să fie bine mărunțit și curățat de buruieni. Semințele de secară sunt mai mici decât cele de grâu și formează nodul de înfrățire mai aproape de suprafață, motiv pentru care semănatul se face la o adâncime de 3-5 centimetri în cazul solurilor dure și 5-6 centimetri în cazul solurilor nisipoase.

Secara se seamănă cu aproximativ 10 zile înaintea grâului, de regulă în luna septembrie, astfel încât înfrățirea să se termine înainte ca iarna și gerul să debuteze. Din nodul de înfrățire se formează alte rădăcini și tulpini, motiv pentru care planta trebuie să aibă timp să se prindă până la intrarea în sezonul rece. Sincronizarea este esențială pentru că, dacă secara e semănată prea devreme și apucă să se dezvolte mai mult, poate apărea fenomenul de asfixiere (mai ales atunci când ninge abundent și se depune un strat gros de zăpadă), care afectează structura plantei.

Semințele pentru semănat trebuie să aibă o capacitate de germinație (capacitatea de a da naștere unei noi plante) de 90% pentru o cultură de calitate. Acestea nu ar trebui să aibă mai mult de doi ani vechime, pentru că secara tinde să își piardă din capacitatea de a germina odată cu trecerea timpului.

La fel ca în cazul grâului, semințele de secară trebuie tratate cu fungicide înainte de semănat și sunt plantate la o distanță de aproximativ 12,5 centimetri între rânduri (utilajele agricole folosite pentru acest proces păstrează, în general, standardul). Pe lângă secara de toamnă, se poate cultiva și secară de primăvară, semănată, de regulă, în martie.

Cerințele necesare culturii de secară

După cum menționam anterior, cultura de secară nu este deloc pretențioasă, așa că poate fi cultivată în diferite locuri și pe foarte multe soluri, inclusiv la altitudini de 1.500-1.800 de metri.

Temperatura

Dacă grâul are nevoie de temperaturi mai ridicate pentru germinare (aproximativ 5 grade Celsius), semințele de secară germinează și la 1-2 grade Celsius. Spre deosebire de alte cereale, secara rezistă cel mai bine la ger, planta suportând inclusiv temperaturi de -20 de grade Celsius chiar și în faza de înfrățire.

Umiditatea

Secara se descurcă bine și la acest capitol, putând fi valorificată inclusiv pe terenurile sărace sau uscate, datorită sistemului radicular profund și a capacității mari de absorție a apei acumulate în pământ pe timp de iarnă. După cum este menționat și în volumul „Fitotehnie” de Viorel Ion, „dintre cerealele păioase, ovăzul formează cel mai dezvoltat sistem radicular, acesta fiind urmat de secară, grâu şi orz”.

Solul

În ceea ce privește cerințele solurilor, secara se comportă cel mai bine pe solurile fertile, dar dă randament bun și pe solurile cu o fertilitate redusă (cum sunt cele nisipoase).

Datorită capacității sale de a absorbi apa și substanțele nutritive, dar și grație rezistenței sale în fața factorilor climatici dificili, secara este una dintre cerealele care se cultivă cu ușurință în foarte multe zone. În România, secara este cultivată în zonele montane, cu un climat răcoros, dar și pe terenurile nisipoase din Oltenia sau Dobrogea.

De asemenea, secara este o bună plantă premergătoare pentru orice tip de cultură, cel mai adesea fiind cultivată în rotație cu grâul sau legumele. De asemenea, secara poate suporta și monocultura pentru mai mulți ani la rând.

Lucrări de îngrijire și fertilizare

Chiar dacă secara nu este o plantă pretențioasă și dă rezultate bune indiferent de soluri sau de factorii climatici, este important să se efectueze lucrări de îngrijire și fertilizare pentru a se obține o recoltă de calitate.

Combaterea buruienilor

Spre deosebire de alte plante, secara nu are de suferit atât de tare din cauza buruienilor, pentru că reușește să le înăbușe de cele mai multe ori. Însă aceste plante sălbatice care cresc pe lângă diferite culturi pot afecta serios recoltele, deoarece consumă apa și substanțele nutritive, diminuând producția.

În consecință, cea mai sigură variantă este combaterea lor rapidă cu ajutorul unor erbicide care să le elimine înainte de a provoca daune culturilor.

Fertilizarea

Secara se descurcă bine pe orice tip de sol, însă absoarbe și o cantitate mare de substanțe nutritive, având nevoie de lucrări de fertilizare pentru ca recolta să fie una bogată. Sunt două etape în care planta are nevoie de o cantitate însemnată de îngrășăminte pentru a se dezvolta: în faza de înfrățire, când începe să se ramifice, și primăvara (aprilie și mai), când începe să se formeze paiul (perioada de înspicare).

Tocmai din acest motiv, lucrările de fertilizare sunt vitale în aceste perioade. Secara răspunde la îngrășămintele pe bază de azot și fosfor. Azotul crește rezistența la frig, ajută la înfrățirea plantei și asigură dezvoltarea armonioasă a ei, în timp ce fosforul potențează efectele benefice ale azotului, protejând cultura.

Recoltarea culturii de secară

Fiind plantată mai devreme decât grâul, secara este recoltată cu aproximativ o săptămână înaintea grâului. Și în acest timp, verificarea boabelor și sincronizarea cu momentul coacerii plantei sunt esențiale. Dacă e recoltată prea devreme, boabele se șiștăvesc, devin zbârcite. Dacă recoltarea se face prea târziu, planta începe să se scuture și cultura e diminuată.

La fel ca în cazul grâului, recoltarea secarei se realizează cu ajutorul combinelor și se face, de regulă, la jumătatea verii, în luna iulie.

Boli, dăunători și combaterea lor

Deși secara e o plantă rezistentă, sunt boli și dăunători care pot afecta recolta, motiv pentru care se impun măsuri de prevenire și de combatere a lor.

Boli și dăunători

Printre bolile care afectează cel mai des această plantă se numără cornul secarei (Claviceps purpurea), o ciupercă dezvoltată pe spice în perioada înfloritului și a maturității spicelor, din care se scurg picături de lichid vâscos. Aceasta are o formă alungită și o culoare care bate spre violet.

Cornul secarei împiedică dezvoltarea spicului și trebuie cules înainte să cadă pe pământ și să se răspândească.

O altă boală de care trebuie ferită cultura de secară este tăciunele frunzelor (Urocystis occulta), care se transmite prin intermediul semințelor sau al solului contaminat. Pe tulpinile și frunzele plantelor apar mai întâi formațiuni închise la culoare, care se extind, fără să împiedice formarea de cereale.

De asemenea, secara poate fi afectată și de rugina brună (Puccinia dispersa), care se manifestă prin apariția unor pete mici de culoare brună pe foliajul plantei.

Deși nu produc pagube majore, aceste boli trebuie combătute rapid, pentru a nu distruge calitatea culturii de secară. Se recomandă cultivarea unor soiuri rezistente și asigurarea unor măsuri complexe de combatere a lor cu produse fungicide.

În ceea ce privește dăunătorii, cei mai periculoși sunt gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides), care își face apariția atunci când nu se respectă procesul de rotație a culturilor, și viernmii sârmă (Agriotes spp.), care se dezvoltă în solurile reci și umede. Aceștia pot distruge cultura, motiv pentru care se recomandă aplicarea insecticidelor chiar și pe semințele de secară.

Metode de combatere

Pentru combaterea bolilor și a dăunătorilor, BASF recomandă utilizarea unor tratamente fitosanitare și a unor fungicide cu eficiență sporită:

  • Priaxor® EC , cel mai avansat fungicid pentru cereale, are o acțiune preventivă, curativă și eradicativă dată de cele două substanțe active: fluxapiroxad (SDHI) și piraclostrobin;
  • Retengo® , un fungicid inovator ce conține 200 g/l Piraclostrobin, crește rezistența cerealelor în fața infecțiilor și a dăunătorilor;

În concluzie, cultura de secară este una ușor de cultivat și de îngrijit, indiferent de condițiile solului sau alte climei. Ține cont de toate metodele de prevenție și de măsurile de combatere a dăunătorilor și te vei bucura de o recoltă bogată și profitabilă.

Mergi sus