Depozitarea cerealelor: condiții esențiale pentru păstrarea calității și siguranței

08.08.2025 Silviu Roșca

Află cum se depozitează cerealele și ce trebuie să faci pentru a le păstra calitatea o perioadă îndelungată!

Imediat după recoltare, produsele cerealiere trebuie depozitate în condiții corespunzătoare, astfel încât să nu se degradeze și să își mențină proprietățile nutritive. Durata de conservare a cerealelor depinde însă de mai mulți factori, nu doar de caracteristicile acestora, iar stocarea lor corectă are un rol important în păstrarea însușirilor biologice. Depozitarea cerealelor realizată necorespunzător poate favoriza apariția mucegaiurilor, infestarea cu dăunători sau scăderea calității.

Află, în cele ce urmează, care sunt condițiile atmosferice, termice, izolante sau de altă natură pe care trebuie să le respecți pentru a putea păstra cerealele în stare bună pentru perioade îndelungate și pentru a le putea valorifica ulterior la maximum. Controlul umidității, al temperaturii și al ventilației joacă un rol decisiv în prevenirea fermentării, apariției dăunătorilor sau pierderii valorii comerciale a lotului depozitat. O gestionare corectă a spațiului de depozitare influențează direct păstrarea calității și susține randamentul economic.

Importanța depozitării corecte a cerealelor

Depozitarea optimă a oricărui produs agricol poate asigura calitatea și menținerea cantității acestuia în timp. De aceea, este foarte important ca spațiile dedicate păstrării să fie pregătite corespunzător după recoltare, mai ales în cazul în care este vizată depozitarea cerealelor. Pregătirea presupune o curățenie generală, urmată de dezinsecție, deratizare și reparații ale crăpăturilor din pereți și pardoseală, care, în alte condiții, ar putea deveni cuiburi propice pentru dezvoltarea larvelor de insecte.

În etapa post-recoltare, menținerea calității cerealelor este determinată în mare măsură de controlul factorilor de mediu în spațiile de păstrare. Temperaturile ridicate și umiditatea necontrolată pot accelera activitatea enzimatică și microbiologică, favorizând degradarea masei depozitate. Umiditatea joacă un rol determinant în gradul de conservare, iar modificările bruște ale acesteia pot intensifica respirația boabelor, conducând la pierderi de substanță uscată și deprecierea valorii nutriționale.

Asigurarea corectă a fluxului de aer și menținerea unei temperaturi constante permit limitarea proceselor de transpirație și respirație, esențiale în păstrarea integrității fizice și biochimice a cerealelor. Alegerea momentului optim de recoltare contribuie, de asemenea, la prelungirea duratei de păstrare, influențând nivelul de umiditate și maturitatea fiziologică a produsului agricol. Pentru a obține o recoltă sănătoasă, pregătită pentru păstrare în condiții optime, află totul despre cultura de cereale .

Condiții pentru o depozitare corectă a cerealelor

Amenajarea corespunzătoare a spațiilor de depozitare, fie ele magazii, hale sau silozuri, implică, în primul rând, o igienizare completă, dezinfectare și asigurarea unei ventilații bune și a unei temperaturi cât mai puțin oscilante. Depozitarea cerealelor în astfel de condiții contribuie la păstrarea calității și la prevenirea pierderilor cauzate de umiditate sau dăunători.

Înainte de a depozita cerealele, este important să te asiguri că acestea au fost cernute eficient de eventualele corpuri străine. De asemenea, uscarea lor este obligatorie înainte de depozitarea în saci sau în vrac.

Condiții de depozitare a cerealelor peste iarnă

Pentru păstrarea cerealelor peste iarnă, este esențial ca spațiile de depozitare — indiferent că sunt silozuri, hale sau magazii — să fie complet igienizate și bine aerisite înainte de începerea stocării. Curățarea, dezinsecția și deratizarea previn apariția focarelor de infestare, iar aplicarea unui nou strat de var pe pereți contribuie la menținerea unui mediu mai puțin favorabil dezvoltării microorganismelor. De asemenea, este necesară blocarea căilor de acces prin care pot pătrunde insectele sau rozătoarele, care, în timpul sezonului rece, caută surse de hrană și adăpost în spațiile închise.

În ceea ce privește factorii de mediu, umiditatea cerealelor nu trebuie să depășească 14,5%, iar temperatura trebuie monitorizată constant, mai ales când acestea sunt depozitate toamna târziu sau iarna. În lipsa unei aerări corespunzătoare, pot apărea fenomene periculoase precum fermentația anaerobă, care duce la încălzirea în masă a boabelor, sporind riscul dezvoltării mucegaiurilor și bacteriilor. De aceea, ventilația trebuie adaptată în funcție de temperaturile exterioare: lentă, când acestea sunt scăzute, și mai intensă, dacă în interior se acumulează umezeală.

Depozitarea cerealelor în gospodărie trebuie realizată cu atenție sporită asupra detaliilor practice. Uscarea atentă a boabelor înainte de stocare, alegerea unei înălțimi de strat potrivite în funcție de gradul de umiditate și verificarea regulată a stării produselor sunt măsuri simple, dar eficiente. Prin respectarea acestor condiții, se pot preveni pierderile cantitative și deprecierea calității, asigurând o utilizare sigură și eficientă a producției în lunile de iarnă.

Tipuri de depozite utilizate pentru cereale

Pentru a fi păstrate în condiții bune pe timpul iernii, cerealele necesită un sistem de aerare activă adaptat spațiului de depozitare. Acesta este format din canale instalate la nivelul pardoselii, care permit circulația aerului prin masa de boabe. În cazul depozitării în vrac, stratul de cereale format va depinde de gradul de umiditate al recoltei. Astfel, dacă spațiul este dotat cu aerare activă, grosimea stratului poate ajunge la 2,5 metri pentru o umiditate de 14–15%. În lipsa acestor instalații, este recomandat ca stratul să nu depășească 1,5 metri.

Depozitul plat este una dintre cele mai utilizate soluții pentru stocarea cerealelor, fiind frecvent întâlnit sub forma silozurilor individuale cu capacități cuprinse între 10 și 200 de tone. Acestea sunt prevăzute cu sisteme dedicate pentru încărcare și descărcare, care facilitează manipularea eficientă a produsului. O caracteristică importantă a multor astfel de silozuri este baza plană, proiectată pentru a permite o bună circulație a aerului în masa de boabe. Ventilația este susținută de pardoseli tip grătar sau perforate și de ventilatoare adaptate volumului depozitat, contribuind la menținerea calității cerealelor pe durata păstrării.

În spațiile mari dedicate stocării produselor agricole, se pot utiliza structuri mobile de compartimentare, menite să organizeze eficient zonele de păstrare pentru diferite tipuri de cereale, precum grâul, secara, orzul, porumbul, sorgul sau ovăzul. Compartimentările sunt realizate din materiale ușoare, precum lemnul, placajul, cornierul sau tabla de oțel, și permit delimitarea clară a spațiilor în funcție de cultură. Prin această soluție practică, depozitarea cerealelor devine mai flexibilă și adaptabilă, permițând o gestionare mai eficientă a spațiului în funcție de nevoile reale ale fiecărei gospodării sau unități de stocare.

Pregătirea spațiilor de depozitare a cerealelor

Pregătirea spațiilor de depozitare este un proces la fel de important precum recoltarea, deoarece aceasta poate influența decisiv valorificarea ulterioară a culturii.

Curățarea

Autoritatea Națională Fitosanitară recomandă ca depozitele să fie golite complet înainte de stocarea noii recolte, igienizate și văruite. Măturarea acestora și spălarea pardoselilor cu soluții adecvate sunt obligatorii, iar aplicarea unui nou strat de var pe pereți contribuie, de asemenea, la procesul de igienizare.

Deratizarea

După dezinsecția spațiilor de depozitare, se va efectua deratizarea. Rozătoarele pot fi înlăturate atât prin metode clasice - rodenticide sau capcane -, cât și prin mijloace moderne, așa cum sunt aparatele cu ultrasunete.

Moduri de depozitare a cerealelor

Cerealele pot fi depozitate și conservate în mai multe feluri, după cum urmează:

în stare uscată, în construcții simple, acoperite;
la temperaturi mici, metodă care impune o aerisire corespunzătoare prin pardoseală;
prin deshidrofrigerare, proces care implică răcirea bruscă și reducerea umidității prin contact cu aerul rece;
prin aerare naturală activă (însilozare), în spații închise și cu ajutorul instalațiilor de ventilare specifice.

Cerealele pot fi depozitate în vrac sau în saci. Specialiștii recomandă ca în cazul depozitării în vrac, înălțimea stratului de depozitare să fie stabilită în funcție de caracteristicile de umiditate ale recoltei și de rezistența spațiului de depozitare. Astfel, înălțimea poate ajunge chiar și la 2,5 metri la grânele a căror umiditate nu depășește valoarea de 14%, chiar dacă nu există aerare activă în depozit. Aceasta scade pe măsură ce gradul de umiditate crește, astfel că cerealele care conțin peste 17% apă nu vor depăși în depozit înălțimea de 0,5 metri.

Depozitarea cerealelor acasă se poate face, de asemenea, în saci sau în vrac, cu respectarea înălțimii stratului în funcție de umiditate și de condițiile din spațiul disponibil.

În ceea ce privește diferența dintre diferitele tipuri de silozuri și halele agricole și avantajele, respectiv dezavantajele fiecăruia dintre ele, iată ce trebuie să știi:

principalul dezavantaj al halelor de depozitare este spațiul amplu pe care acestea îl ocupă; dacă dispui însă de o suprafață suficientă pentru construirea și dotarea corespunzătoare a unei hale, aceasta poate fi, în continuare, o opțiune chiar și pentru agricultura modernă. De exemplu, depozitarea grâului poate fi eficientă în cantități moderate, dar necesită atenție la aerare și igienă;
silozurile orizontale au o limită de depozitare care nu poate depăși 200 de tone; așadar, acestea nu pot fi folosite pentru producții mai mari. În plus, acestea sunt destinate depozitării pe termen scurt, deoarece după perioade îndelungate pot avea loc procese de fermentație anaerobă, care afectează calitatea cerealelor. Acest tip de siloz este potrivit, de exemplu, pentru depozitarea porumbului imediat după recoltare, în vederea unei prelucrări rapide;
silozurile metalice verticale nu au limite de depozitare și ocupă mai puțin spațiu decât halele agricole. Acestea se montează rapid, fiind constituite din elemente prefabricate. De asemenea, mediul din interiorul acestora (temperatură, umiditate, ventilație, insecte și dăunători) poate fi controlat în totalitate, pe termen lung.

Deprecieri pe care le pot suferi cerealele în depozite și cauzele acestora

În condiții necorespunzătoare de depozitare și conservare, calitatea cerealelor poate avea de suferit, ducând uneori și la pierderi cantitative ale producției agricole.

Iată în ce fel se pot deprecia cerealele și care sunt principalele cauze:

Deprecieri cauzate de umiditatea prea ridicată a produsului depozitat

Atunci când cerealele sunt depozitate toamna târziu sau chiar iarna, umiditatea lor poate depăși pragul recomandat de 14%. În astfel de condiții, pot avea loc mai multe procese care duc la deprecierea produselor cerealiere:

fermentația anaerobă, care duce la creșterea temperaturilor în hale, magazii sau silozuri și favorizează astfel deteriorarea grânelor;
dezvoltarea și înmulțirea microorganismelor vegetale și animale;
dezvoltarea sporilor de mucegai.
apariția și extinderea infecțiilor fungice, cum este mucegaiul prăfos la cereale , care compromite rapid loturi întregi în condiții de umiditate ridicată și ventilație slabă.

Pentru a evita aceste efecte negative, stabilește încă de la început condițiile de depozitare a cerealelor, în funcție de umiditatea produsului, tipul de spațiu utilizat și perioada de păstrare. Aerarea adecvată și limitarea grosimii stratului de cereale contribuie la conservarea calității.

Deprecieri cauzate de atacul de dăunători

Dăunătorii pot compromite complet recolta de cereale. Iată care sunt cei mai importanți dintre aceștia:

Insecte coleoptere

Gărgărița grâului (Sitophilus granarius) - originară din Mesopotamia, este în prezent un dăunător prezent în întreaga Europă. Aceasta poate ataca grâul, secara, ovăzul, orezul, orzul, pe care le folosește pentru a se hrăni și pe care le contaminează cu excremente și resturi organice;
Gărgărița orezului (Sitophilus oryzae) - poate fi găsită în depozite, dar și în spațiile unde se prelucrează alimentele. Efectele invaziei sunt similare cu cele ale gărgăriței grâului;
Gândacul din Surinam (Oryzaephilus surinamensis) - este foarte răspândit în magazii, hale și depozite, din cauza capacității sale de adaptare la condițiile de mediu. Se hrănește cu produse cerealiere, dar și cu alte alimente, precum oleaginoasele. În urma consumului, poate infesta cerealele cu excremente și alte materii organice, dar are totodată efectul de a crește umiditatea aerului și de a favoriza astfel și apariția mucegaiului sau dezvoltarea bacteriilor;
Gândacul mauritan (Tenebrioides mauritanicus) - este frecvent întâlnit în depozitele de cereale și în unitățile de producție care folosesc produse cerealiere. Efectul său distructiv își are cauzele în consumul grânelor și în înmulțirea foarte rapidă; de altfel, este unul dintre cei mai mari gândaci care pot ataca cerealele înmagazinate;
Gărgărița cu cioc lat (Caulophilus latinasus) - acest grup de insecte include aproximativ 15 specii diferite și atacă cerealele prin consum și prin infestarea acestora.

Insecte lepidoptere

Molia cerealelor (Sitotroga cerealella) - răspândită la nivel global, molia cerealelor este cel mai des întâlnită în Europa. Dimensiunile sale nu depășesc 13-20 de milimetri, dar efectele prezenței sale în depozitele de orez, ovăz sau porumb pot fi devastatoare, consumând grânele din interior spre exterior;
Molia grâului (Nemapogon granellus) - această molie ale cărei dimensiuni variază între 10 și 18 milimetri este comună în Eurasia și atacă în principal grâul, dar și alte recolte, precum fructele sau oleaginoasele;
Molia fructelor uscate (Plodia interpunctella) - este comună în depozite, cămări și unități de procesare sau de depozitare a alimentelor pe bază de cereale. Depreciază recolta prin consumul de provizii și infestare.

Rozătoare

Șobolanul cenușiu (Rattus norvegicus) - este răspândit global și des întâlnit în depozite, hale și magazii de cereale. Este un dăunător tipic de provizii și igienă, poate transmite virusuri și totodată poate cauza pagube materiale (cabluri, instalații electrice, elemente de susținere și mobilier etc.);
Șobolanul negru (Rattus rattus) - specie omnivoră, provoacă deprecieri prin consum și infestarea grânelor cu materii fecale, urină și păr, dar și prin transmiterea virusurilor. La fel ca șobolanul cenușiu, poate provoca și alte pagube materiale;
Șoarecele de casă (Mus musculus) - deși la origini este un animal sălbatic, șoarecele de casă trăiește cel mai adesea în preajma omului, în gospodării și magazii. Pagubele pe care le produce sunt cantitative și calitative, similare cu cele descrise anterior la celelalte specii comune de rozătoare .

Deprecieri cauzate de atacul de boli

Dacă nu vorbim despre o producție deja infestată cu anumite tipuri de microorganisme vegetale sau animale, și ne referim strict la afecțiunile care pot să apară în depozit, trebuie să știi că cel mai mare risc îl prezintă încingerea grânelor, ca urmare a procesului de fermentație, în absența unei ventilații/ aerări corespunzătoare.

Dacă temperatura depășește 38 de grade Celsius, își fac apariția microorganismele termofile. Acestea pot provoca apariția mucegaiurilor și fermentația alcoolică.

Evitarea și diminuarea deprecierilor

Dacă anumiți factori nu pot fi controlați, așa cum sunt intemperiile ce pot avea loc în perioada corespunzătoare recoltării cerealelor, nu înseamnă că nu există metode de prevenție pentru deprecierea producției agricole. Iar cei mai mulți dintre aceștia au legătură cu depozitarea cerealelor în mod corespunzător. Iată de ce trebuie să ții cont pentru a diminua daunele și pentru a conserva cât mai bine produsele cerealiere, pe perioade îndelungate:

repară pereții și podelele magaziei și blochează căile de acces prin care pot pătrunde insectele și rozătoarele;
folosește dezinfectanți omologați pentru a igieniza corespunzător depozitele;
selectează cât mai eficient recolta și elimină agenții patogeni și corpurile străine înainte de a o depozita;
respectă indicațiile de depozitare în conformitate cu gradul de umiditate și tipul culturii;
investește în sistemul de ventilație și aerează recolta periodic pe întreaga durată a depozitării;
verifică la intervale regulate temperatura și umiditatea din locul de depozitare;
pentru o prevenție eficientă în toate etapele lanțului tehnologic, de la cultură până la depozitare, este recomandată consultarea unor surse specializate, precum ghidul buruienilor, bolilor și dăunătorilor , care oferă informații utile despre gestionarea riscurilor biotice.

Pentru mai multe informații legate de boli și dăunători, consultă

Ghidul buruienilor, bolilor și dăunătorilor

Cum să prelungim durata de viață a cerealelor în depozit: recomandări BASF

Pentru a menține calitatea cerealelor pe termen lung, este necesară o atenție sporită asupra igienizării preventive a spațiilor înainte de începerea procesului de depozitarea cerealelor. Curățarea mecanică a suprafețelor, eliminarea resturilor vegetale și repararea zonelor deteriorate sunt pași esențiali în prevenirea infestărilor. De asemenea, un control eficient al umidității reziduale și asigurarea unei ventilații adecvate contribuie la evitarea condițiilor favorabile dezvoltării microorganismelor și dăunătorilor.

O etapă esențială în pregătirea spațiilor goale o reprezintă aplicarea tratamentelor cu biocide . Aceste intervenții vizează reducerea surselor de infestare înainte ca cerealele să fie introduse în depozit. Aplicate pe pereți, pardoseli, în colțuri și zone greu accesibile, biocidele limitează prezența insectelor, larvelor și a coloniilor microbiene. Această măsură susține păstrarea calității boabelor fără intervenții ulterioare în timpul stocării.

O recoltă bogată nu îți va asigura în mod obligatoriu profit. În absența depozitării corespunzătoare, aceasta poate fi compromisă parțial sau chiar în totalitate. Acordă atenția cuvenită procesului de depozitare a cerealelor și cere sfatul unui specialist dacă ai nelămuriri!

Culturi similare