Lăsarea rădăcinilor de tomate în sol: fertilizare naturală pentru grădina de primăvară
17.07.2025
O metodă simplă și ecologică, folosită tot mai des de legumicultorii care doresc un sol mai fertil și mai bine structurat. Află când și de ce să nu mai smulgi rădăcinile roșiilor toamna.
În grădinăritul tradițional, după ce sezonul tomatelor se încheie, întreaga plantă – inclusiv rădăcinile – este smulsă din sol și eliminată. Terenul este apoi curățat și pregătit pentru culturile de toamnă sau pentru însămânțarea de plante verzi fixatoare de azot. Însă, tot mai mulți grădinari și legumicultori încep să adopte o abordare diferită: lăsarea rădăcinilor de tomate în sol până în primăvară.
Această practică, deși încă puțin utilizată la scară largă, oferă beneficii clare pentru fertilitatea solului, cu condiția ca plantele de tomate să fi fost perfect sănătoase până la finalul sezonului. Dacă nu au prezentat boli precum făinarea, mana sau fuzarioza și nu au fost atacate de dăunători, rădăcinile pot fi lăsate să se descompună natural în sol, oferind o sursă valoroasă de materie organică.
În timpul iernii, rădăcinile rămase în pământ intră într-un proces lent de descompunere, proces în care atrag râme și microorganisme benefice. Acestea contribuie la formarea humusului și, implicit, la îmbunătățirea structurii solului. Astfel, solul devine mai aerat, mai afânat și mai capabil să rețină nutrienții necesari culturilor următoare. Pe lângă fertilizare, această metodă reduce riscul de eroziune în lunile reci. Sistemul radicular rămas acționează ca o rețea subterană care stabilizează particulele de sol, mai ales în perioadele cu vânt sau îngheț-dezgheț repetat.
Conform north_east agrointel.ro , unii grădinari aleg chiar să păstreze și tulpinile sănătoase ale plantelor, tocate și așezate la suprafață ca strat protector de mulci. Acest strat menține mai bine umiditatea în sol și reduce impactul frigului asupra microorganismelor active. În primăvară, resturile vegetale fie se încorporează cu o simplă greblare, fie se lasă în continuare la suprafață, unde își vor continua procesul natural de transformare în compost.
Este însă esențial ca această tehnică să nu fie aplicată în cazul în care plantele au fost afectate de boli sau atacate de insecte. În astfel de situații, lăsarea rădăcinilor în sol poate avea efectul contrar celui dorit, menținând activi agenți patogeni ce pot reinfecta culturile din anul următor. În aceste cazuri, se recomandă eliminarea completă a resturilor vegetale și arderea acestora sau compostarea într-un sistem închis, bine controlat, pentru a preveni răspândirea bolilor.
Pentru cei care preferă metodele clasice de refacere a solului, o alternativă valoroasă o reprezintă însămânțarea culturilor verzi fixatoare de azot: mazărea, facelia, rapița sau muștarul alb sunt alegeri eficiente pentru menținerea fertilității terenului peste iarnă.
Totuși, lăsarea rădăcinilor de tomate în sol rămâne o metodă simplă, naturală și sustenabilă de a îmbunătăți sănătatea solului. Aplicată corect și cu discernământ, poate înlocui cu succes unele intervenții artificiale, oferind un sprijin real în tranziția către o agricultură mai ecologică.
