Tot ce trebuie să știi despre mohor: identificare, pagube și combatere eficientă

Particularități generale ale mohorului

Originar din Europa, mohorul este o plantă care face parte din subfamilia Paniceae și este reprezentat de mai multe specii ale genului Setaria: Setaria glauca, Setaria viridis, Setaria pumila. Pe lângă aceste denumiri științifice, mohorul este des întâlnit sub alte denumiri populare de mohor roșcat, mohor verde.

Graminee anuală cu puternică înmulțire prin semințe, mohorul preferă solurile luto-nisipoase, bogate în elemente nutritive. Concurează cu plantele de cultură pentru apă, lumină, căldură și substanțe nutritive, împiedicând procesul de fotosinteză. Reduce eficiența tratamentelor împotriva bolilor și dăunătorilor, de aceea, identificarea principalelor caracteristici ale mohorului este esențială pentru eliminarea riscurilor legate de compromiterea culturilor.

Tulpină, frunze și spic

Plantă anuală iubitoare de căldură, mohorul are o tulpină erectă sau ascendentă, simplă sau ramificată. Paiele ramificate, de culoare verde-gri, pot ajunge la o înălțime de 10-40 cm. Planta formează tufe rare, cu frunze liniare de 8-20 cm lungime, late de 1,2 cm, fără perișori. Frunzele flasce au o culoare verde-albăstrui, cu striații albe la mijloc. Spicul de mohor este cilindric, galben-ruginiu, grupat în raceme, cu sămânță ovală. Înălțimea spicului poate ajunge până la 50-70 cm înălțime, în timp ce tulpina poate atinge un metru.

Perioada de germinare

Pentru că iubește căldura și se dezvoltă bine în medii calde și aride, în zone secetoase, mohorul germinează la începutul verii, în zonele calde cu soluri sărace în calciu, dar bogate în elemente nutritive. Buruiană graminee anuală, verde ca iarba, mohorul devine greu de îndepărtat, odată instalat în cultură. Temperaturile optime pentru germinare se situează între 20-35°C, însă germinarea poate avea loc și la 15°C, dar într-un ritm mult mai lent.

Perioada de înflorire

Mohorul înflorește vara începând cu luna iulie, până la începutul toamnei, dar nu mai târziu de luna octombrie. Florile mohorului sunt grupate în spiculețe uniforme de culoare verde pal, purpuriu sau maro. Cu o inflorescență scurtă, florile de mohor au perișori lungi dispuși în jurul spicului.

Cum se înmulțește mohorul?

Mohorul este o buruiană care crește în principal în câmp și grădini cultivate, dar apare și de-a lungul drumurilor. Mohorul se reproduce numai prin semințe care au capacitatea de a germina rapid sau pot rămâne în stare latentă de la câteva săptămâni până la 3-4 luni. Semințele sunt mici, ovale, de culoare maro. Cantitatea de semințe produsă de fiecare plantă diferă în funcție de specie. O singură plantă de mohor poate produce 500-7000 de semințe care pot rezista în sol până la 20 de ani.

Cum recunoști mohorul în cultură? Sfaturi din teren

Mohorul este una dintre buruienile care afectează culturile de câmp și se remarcă prin capacitatea de a se răspândi masiv într-un timp scurt și de a forma aglomerări compacte care sufocă planta de cultură prin competiția pentru apă și lumină. Din cauza apariției regulate în aceleași zone și a rezistenței semințelor în sol timp de decenii, devine o provocare constantă pentru agricultori.

Urmărește prezența acestei graminee în vecinătatea drumurilor sau pe marginea solelor, acolo unde apare frecvent în variante precum mohor lat, cu dezvoltare joasă, sau mohor verde, ușor confundabil cu alte specii spontane. Fermierii cu experiență o detectează și în funcție de fenologia buruienii – apare devreme vara, în condiții calde, și se extinde rapid dacă nu este controlată.

Factori favorizanți pentru răspândirea mohorului

Unul dintre factorii favorizanți ai extinderii rapide a acestei buruieni îl reprezintă adaptabilitatea sa la soluri variate și la temperaturi ridicate. Mohorul se dezvoltă eficient în medii luto-nisipoase sau nisipo-lutoase, cu fertilitate ridicată, dar conținut scăzut de calciu. Zonele călduroase și secetoase favorizează dezvoltarea mohorului. În regiunile unde verile sunt lungi și secetoase, buruiana își activează germinarea devreme, fie la începutul primăverii, fie odată cu încălzirea solului la începutul verii. Aceste condiții favorizează apariția timpurie și dezvoltarea accelerată a plantelor, care, în lipsa unor intervenții rapide, pot acoperi rapid culturile și pot deveni dominante.

Un alt factor important care susține răspândirea mohorului este capacitatea sa de înmulțire. O singură plantă poate produce între 400 și 1000 de semințe, în funcție de specie, iar acestea pot rămâne viabile în sol pentru perioade îndelungate. Lipsa rotației culturilor, lucrările superficiale ale solului și neaplicarea tratamentelor fitosanitare favorizează și mai mult instalarea și recurența infestării. Astfel, un management deficitar al terenurilor cultivate contribuie în mod direct la propagarea acestei buruieni agresive.

Pagubele produse de mohor în culturile agricole

Fiind una dintre cele mai cunoscute buruieni din cauza ratei de înmulțire foarte mare, mohorul devine greu de combătut din moment ce s-a instalat în cultură. Apariția și înmulțirea mohorului sunt favorizate de factorii care țin de mediu, dar și de tratamentele aplicate de către agricultori. Pagubele produse de mohor pot diminua semnificativ recoltele în lipsa unor măsuri eficiente de combatere.

Printre principalele daune cauzate de mohor, care provoacă pierderi serioase în cazul culturilor agricole din România, se numără:

• reduce randamentul de producție a culturilor;
• înrăutățește regimul termic al solului;
• reduce efectele îngrășămintelor;
• diminuează recoltele prin concurența de lumină, apă și substanțe nutritive;
• diminuează calitatea recoltelor;
• îngreunează lucrările de irigare și recoltare;
• atrage cu ușurință insectele dăunătoare;
• favorizează crearea unui habitat ideal pentru proliferarea dăunătorilor și dezvoltarea bolilor fungice;
• reduce eficiența tratamentelor împotriva bolilor și dăunătorilor.

Pentru prevenirea și combaterea mohorului, fermierii trebuie să adopte o strategie eficientă și să folosească erbicide specifice culturii în care apare.

Culturile cel mai frecvent afectate de mohor

Alături de alte buruieni, precum costreiul sau pălămida, mohorul poate produce efecte dezastruoase culturilor în care apare. Răspândit și raportat în peste 60 de țări, mohorul apare într-o gamă vastă de culturi anuale și perene. Buruiană persistentă cu o producție mare de semințe, cel mai frecvent afectează culturile de porumb, rapiță, floarea-soarelui, cartof.

Cultura porumbului

Porumbul se cultivă pe soluri afânate în profunzime, mărunțite la suprafață, curățate de buruieni și cu o rezervă mare de apă. Efectele competitive produse de mohor variază de la un sezon la altul, însă, în culturile de porumb, buruienile cauzează pierderi de recoltă ce pot varia între 30-80% din potențialul de producție. În cazul unei infestări puternice pot compromite întreaga cultură. De aceea, este foarte important ca fermierii să adopte măsuri eficiente de eliminare a mohorului prin aplicarea unor tratamente atât în preemergență, cât și în postemergență. Alegerea unui erbicid pentru mohorul din porumb contribuie la menținerea unei culturi curate și productive pe tot parcursul sezonului.

Cultura de rapiță

Rapița este o plantă anuală care a câștigat tot mai mult teren în România datorită profitabilității ridicate. Plantele de rapiță au puține șanse de supraviețuire când sunt afectate de buruieni în primele faze de dezvoltare. Mare consumator de apă, de elemente și microelemente din sol, mohorul poate duce la pierderi de producție, prin reducerea densității plantelor. Astfel, pentru eliminarea buruienilor din culturile de rapiță este necesară aplicarea de tratamente fitosanitare cu erbicide.

Cultura de floarea-soarelui

Cultura de floarea-soarelui este una dintre cele mai răspândite culturi de la noi din țară datorită multiplelor întrebuințări ale plantei și semințelor. Mohorul concurează cu planta de cultură pentru nutrienți, de aceea, buruienile trebuie eliminate cât mai devreme. Ele sunt în măsură să compromită cu circa 50% producția. Pentru cultura de floarea-soarelui este recomandată folosirea de erbicide omologate fie cu aplicare în preemergență fie în postemergență.

Cultura cartofului

În cazul culturilor de cartofi, mohorul poate provoca pagube semnificative în prima etapă a perioadei de vegetație. Pentru protecția culturilor, fermierii trebuie să aplice tratamente de erbicidare atât în faza preemergentă, cât și în faza postemergentă timpurie. Aceste recomandări se regăsesc frecvent în ghidurile tehnice despre cultura cartofului , unde controlul buruienilor în stadiile timpurii este o condiție pentru obținerea unor producții competitive.

Tratamente și metode eficiente de combatere a mohorului

Comparativ cu plantele agricole, majoritatea buruienilor demonstrează o adaptare mai bună la condițiile de climă și sol, rădăcinile acestora dezvoltându-se într-un ritm mai rapid, împiedicând dezvoltarea plantelor cultivate. Modul în care mohorul afectează culturile nu se rezumă doar la acțiunea lui directă precum deprecierea condițiilor de viață pentru plantele de cultură, ci atrage și alte efecte negative.

Ajungând la înălțimi ce pot atinge un metru, mohorul umbrește plantele de cultură și devine gazda ideală pentru dăunători. Combaterea mohorului poate fi realizată în mai multe moduri, la fel ca în cazul altor buruieni anuale.

Prevenție: rotația culturilor și pregătirea solului

Prevenția este prima metodă de combatere a mohorului și asigură în același timp baza unei culturi sănătoase. Rotația culturilor agricole este la fel de importantă pentru a asigura combaterea biologică a mohorului. Prin schimbarea culturilor pe aceeași parcelă, se limitează capacitatea de adaptare a buruienii și se reduce numărul de semințe viabile rămase în sol.

Pregătirea terenului – prin mărunțirea stratului superficial, menținerea unei texturi adecvate și îmbunătățirea drenajului – contribuie la reducerea șanselor de germinare a semințelor. În special solurile ușoare, bine lucrate și cu fertilitate echilibrată descurajează apariția masivă a infestărilor. Însămânțarea și înființarea culturilor într-un pat germinativ curat și bine afânat va asigura o bază bună culturilor.

Combatere mecanică: arat și plivit

Combaterea mecanică implică plivitul (ce presupune smulgerea manuală a buruienilor) și aratul, împiedicându-se astfel repopularea suprafeței. Intervențiile timpurii, înainte de înfrățire, pot reduce rezervele de semințe din sol și diminuează ritmul de extindere al infestării. Arătura adâncă ajută la îngroparea semințelor și distrugerea plantelor tinere, în timp ce lucrările superficiale ulterioare păstrează terenul curat între rânduri. Aceste practici susțin menținerea unei densități scăzute de buruieni pe toată durata ciclului de cultură.

Combatere chimică: erbicide preemergente și postemergente

Utilizarea de erbicide pentru culturi adaptate nevoilor specifice reprezintă o etapă importantă în reducerea presiunii biologice exercitate de gramineele anuale asupra plantelor de cultură. Tratamentele chimice pentru combaterea mohorului se aplică atât în etapa preemergentă, esențială pentru prevenirea și eliminarea buruienilor în stadii timpurii de dezvoltare, înainte de răsărire, cât și în etapa postemergentă.

Produse BASF recomandate pentru combaterea mohorului în preemergență

BASF oferă fermierilor soluții eficiente, inovatoare, pentru combaterea buruienilor dificile, monocotiledonate, așa cum este mohorul:

• erbicidul Frontier® Forte are o acțiune sistemică, iar buruienile în curs de germinare absorb substanța activă – dimetenamid-P – prin coleoptil. Eficacitatea produsului este determinată și de o bună solubilitate a substanţei active dimetenamid-P, ceea ce înseamnă că pentru o bună combatere a buruienilor, are nevoie de mai puţină umiditate, în comparaţie cu alte substanţe active care aparţin aceleiași familii chimice. Efectul maxim al erbicidului este atins într-un interval de 7-10 zile după aplicare și este recomandat pentru cultura de cartof, floarea-soarelui, porumb, sfeclă de zahăr, soia;
• erbicidul împotriva mohorului Wing^® P este bazat pe două substanțe active din două clase chimice diferite, ce inhibă atât diviziunea celulei, cât și alungirea acesteia în meristemul rădăcinilor. Dezvoltarea buruienilor este stopată direct ca urmare a absorbţiei prin vârfurile de creștere coleoptil/hipocotil. Buruienile mor imediat după germinare sau răsărire, fiind eliminate timpuriu din competiţie. Acest erbicid preemergent complex poate fi folosit în culturile de porumb, floarea-soarelui, soia.

Cum influențează mohorul rezistența la erbicide?

Mohorul, datorită capacității ridicate de producere a semințelor (400–1000 pe plantă) și a germinării eșalonate, poate favoriza apariția unei presiuni constante asupra tratamentelor aplicate. Răsărirea progresivă și prezența mai multor specii de buruieni monocotiledonate anuale, precum Setaria glauca, Setaria viridis sau Setaria pumila, influențează modul de răspuns la substanțele active, deoarece plantele aflate în stadii diferite de dezvoltare nu reacționează uniform.

Unele specii din genul Setaria au demonstrat o capacitate de adaptare sporită, mai ales în condiții în care se utilizează repetitiv aceleași erbicide. Tratamentele pentru mohor trebuie adaptate în funcție de strategia de combatere a buruienilor și de condițiile climatice. De exemplu, un erbicid pentru mohor la floarea-soarelui trebuie aplicat în preemergență în condiții de umiditate minimă a solului. Aplicarea în condiții improprii reduce eficacitatea și favorizează apariția formelor rezistente.

Combaterea mohorului implică o abordare complexă, care integrează măsuri preventive, mecanice și chimice aplicate în momente bine alese ale ciclului de vegetație. Identificarea corectă a speciei, înțelegerea perioadei de germinare și adaptarea intervențiilor la biologia plantei asigură menținerea presiunii asupra infestării. Alternarea culturilor, pregătirea adecvată și la timp a solului contribuie la reducerea rezervei de semințe, în timp ce erbicidele pentru mohor completează strategia de control. Supravegherea atentă a câmpului, alegerea momentului potrivit pentru aplicare și monitorizarea rezultatelor permit adaptarea metodelor folosite la specificul fiecărui sezon.