Depozitarea tomatelor: condiții optime și durata de păstrare
08.12.2025
Calitatea tomatelor nu depinde doar de tehnologia de cultivare folosită, ci și de modul de depozitare după recoltare.
În ceea ce privește standardul minim general pentru calitate, la tomate sunt valabile normele de comercializare ale UE. Acestea includ, printre altele, ca fructele să arate proaspete, să fie lipsite de dăunători și leziuni, precum și de mirosuri și gusturi străine. Pentru ca aceste standarde să fie îndeplinite, pe lângă adoptarea practicilor necesare de întreținere a culturii, este important să acorzi atenție și modului în care recoltezi tomatele, dar și condițiilor de depozitare.
O recoltare efectuată la momentul potrivit ajută la păstrarea gustului și texturii, iar manipularea corectă previne pierderile de producție. Depozitarea tomatelor în spații corespunzătoare, cu temperatură și umiditate controlate, contribuie la menținerea calității pe termen mai lung. Află cum poți combina bunele practici agricole cu soluții moderne de stocare pentru a obține fructe sănătoase și competitive pe piață!
CUPRINS:
- Recoltarea tomatelor
- Depozitarea tomatelor
- Temperatura optimă pentru depozitarea tomatelor
- Umiditatea și ventilația în spațiul de depozitare a tomatelor
- Metode de depozitare în funcție de durată
- Cât rezistă tomatele păstrate corespunzător?
- Greșeli frecvente în păstrarea tomatelor
- Transportul tomatelor
Recoltarea tomatelor - reguli de aur pentru orice fermier
Indiferent de destinația tomatelor din cultura ta, pentru a valorifica la maximum producția, este important să ții cont nu numai de procesul de recoltare în sine, ci și de practicile agricole de dinainte de recoltare. Motivul este simplu: acestea nu numai că asigură păstrarea integrității și calității fructelor, dar maximizează randamentul culturii, minimizând pierderile și deteriorările fructelor.
Pasul 1: Ce trebuie să faci înainte de recoltare?
În faza de dezvoltare vegetativă intensă, pentru a evita crăparea fructelor din cauza oscilațiilor aportului de apă sau a copilirii și desfrunzirii prea drastice, precum și din cauza umidității aerului prea ridicate, poți:
- să asiguri o umiditate constantă a solului. La culturile de tomate în câmp deschis, norma de irigare pentru ciclul scurt este de circa 4.000 m3/ha şi de circa 6.000 m3/ha, în ciclul lung. În cazul roșiilor din solarii și sere, irigarea se practică pe rigole, prin aspersie sau prin picurare;
- să copilești și să îndepărtezi frunzele regulat, o dată pe săptămână. Pentru că această intervenție poate crea puncte de vulnerabilitate în plante, după copilire este indicat să aplici tratamente cu fungicide, pentru prevenirea bolilor la roșii, cum este putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea). Totuși, înainte de asta, citește cu atenție eticheta produselor pe care le folosești pentru a te asigura că respecți timpul de pauză până la recoltare;
- să folosești preventiv produse contra bolilor. Un fruct sănătos este unul care arată bine și care conține și un nivel ridicat de conținut de zahăr care se măsoară în BRIX .
Dacă îți dorești să grăbești creșterea și maturarea fructelor, dar și să îmbunătățești calitatea acestora, atunci poți executa cârnirea roșiilor cu circa două luni înainte de data ultimei recoltări. Această lucrare are rolul de a opri creșterea plantelor prin suprimarea vârfului tulpinii după 2-3 frunze de la ultima inflorescență.
Totuși, pentru că randamentul unei culturi nu depinde doar de acțiunile întreprinse în etapa de dinainte de recoltare, este esențial să urmezi practici adecvate de îngrijire a plantelor pe tot parcursul cultivării, de la plantarea răsadurilor și până în momentul recoltării.
Pasul 2: Perioada de recoltare
Perioada de recoltare a tomatelor variază în funcție de soi, sistemul de cultură (câmp, solarii, sere), condițiile climatice și tehnologia agricolă aplicată. În România, calendarul tipic al recoltării tomatelor se întinde, în general, pe o perioadă amplă, din iunie până în octombrie, cu unele variații în funcție de zona geografică și de tipul culturii.
Recoltarea tomatelor se efectuează eşalonat, pe măsură ce acestea ajung la stadii de maturare corespunzătoare destinaţiei lor. Pentru consum în stare proaspătă, recoltarea trebuie efectuată ținând cont că în curs de 24 de ore, fructele trebuie să fie la maturitatea de consum. Dacă fructele urmează a fi consumate mai târziu, recoltarea se face în stadiul de pârgă.
Pentru tomatele destinate industrializării, recoltarea se efectuează la maturitatea deplină. Aceasta se poate realiza:
- manual, în 2-4 reprize
- mecanizat (rar întâlnit la noi în țară), folosind diverse combine de recoltat tomate
- mixt (1-2 recoltări se efectuează manual, iar următoarea în mod mecanizat).
Pasul 3: Reguli de recoltare a tomatelor
De regulă, în cazul culturii de roșii pe suprafețe mici, recoltarea tomatelor se realizează manual, cu ajutorul unor foarfeci de grădină.
Depozitarea tomatelor: factori care influențează durata de păstrare
Practicile eficiente de depozitare pot influența direct calitatea și durabilitatea fructelor prin prevenirea pierderilor post-recoltare și menținerea prospețimii acestora timp îndelungat. Iată ce trebuie să cunoști despre depozitarea tomatelor.
1. Unde se depozitează tomatele?
Indiferent că vorbim despre tomatele destinate consumului în stare proaspătă sau industrializării, acestea trebuie depozitate în medii în care condițiile de temperatură, umiditate și ventilație pot fi controlate, cu scopul de a preveni deteriorarea lor.
Este de preferat depozitarea în locuri întunecate sau cu lumină controlată, întrucât lumina solară directă poate accelera procesul de maturare și, implicit, deteriorare.
2. Pregătirea spațiului de depozitare
Pentru pregătirea spațiului de depozitare trebuie să ai în vedere aspectele importante menționate mai sus și anume: temperatura, umiditatea, ventilația, igiena generală și luminozitatea.
Alege un depozit echipat cu sisteme de monitorizare a mediului pentru a menține toate aceste aspecte în parametrii optimi pentru a preveni deteriorarea fructelor.
3. Cum depozitezi tomatele?
Tomatele sunt considerate specii legumicole foarte ușor perisabile, motiv pentru care, de cele mai multe ori, depozitarea lor se face în cutii de carton. De ce? Pentru că aceste cutii sunt proiectate astfel încât să permită o bună circulație a aerului, fiind în același timp suficient de robuste pentru a proteja fructele de lovituri pe perioada depozitării sau în timpul transportului.
Pentru a evita strivirile, tomatele pentru pulpă pot fi depozitate în 1 până la 3 straturi. Dacă într-o cutie se așază mai multe straturi, atunci între acestea este recomandat să existe un strat separator (hârtie, carton etc.) pentru a evita strivirea.
Este important ca tomatele care prezintă fisuri necicatrizate să nu fie depozitate alături de cele sănătoase. Crăpăturile care nu s-au cicatrizat reprezintă locuri de intrare a bacteriilor care duc la deteriorarea fructelor.
Temperatura optimă pentru depozitarea tomatelor
Până la ce temperatură rezistă roșiile depinde de limitele fiziologice ale plantei: valorile sub 15°C provoacă deteriorări ale fructelor, iar cele peste 35°C (precum și cele nocturne de peste 21°C) afectează formarea și menținerea calității.
Pentru fermieri, controlul temperaturii este un factor-cheie în cultura de tomate în grădină și solarii . În etapa de formare a fructului se recomandă valori de 23-26°C ziua și 14-17°C noaptea, în timp ce faza de coacere are nevoie de 20-24°C. Menținerea acestor intervale permite o recoltă uniformă și prelungirea duratei de consum, reducând pierderile cauzate de maturarea neuniformă sau deprecierea rapidă.
În procesul de depozitarea tomatelor, umiditatea relativă joacă un rol esențial alături de temperatură. Sub 10°C apar pete și pierderi de aromă, iar peste 25°C procesele metabolice se accelerează, ceea ce duce la depreciere rapidă a fructelor.
Umiditatea și ventilația în spațiul de depozitare a tomatelor
În condițiile de păstrare, controlul umidității joacă un rol central în menținerea calității fructelor. Pentru tomate recoltate în pârgă, valorile optime sunt de 13–15°C și 90–95% umiditate a aerului, ceea ce permite o durată de depozitare de 14–20 zile. La fructele recoltate roșii, intervalul scade la 10–12°C și 75–80% umiditate, cu o durată de păstrare de 10–14 zile. Nivelurile necontrolate de umiditate și temperatură favorizează apariția de boli la tomate , care reduc rapid calitatea comercială.
Ventilația are rolul de a asigura distribuția uniformă a aerului și de a preveni condensul, care creează un mediu propice pentru agenți patogeni. În lipsa unei circulații constante, riscul de infecții fungice crește, iar una dintre cele mai frecvente probleme întâlnite în depozite, post-recoltare, este alternarioza tomatelor , manifestată prin pete concentrice pe fructe. O ventilație corect gestionată contribuie la reducerea presiunii bolilor și la menținerea fermității și aspectului uniform al tomatelor.
Un alt exemplu de patologie influențată de microclimat este putregaiul cenușiu , care se dezvoltă mai ușor atunci când nivelul de umiditate este ridicat și ventilația deficitară. Această boală accelerează procesul de degradare, ducând la pierderi semnificative în perioada de stocare. Corelarea temperaturii cu parametrii de umiditate și flux de aer permite extinderea perioadei de păstrare până la 21–25 zile, chiar și la 4°C și umiditate de 90–95%, deși se înregistrează pierderi de gust.
Metode de depozitare în funcție de durată
Alegerea metodei pentru depozitarea tomatelor depinde de perioada pentru care se dorește păstrarea fructelor. În funcție de intervalul de timp, se pot aplica soluții diferite care asigură menținerea calității, reducerea pierderilor și conservarea gustului, cu parametri clari de temperatură și umiditate:
Depozitare pe termen scurt (câteva zile)
Pentru perioade scurte, depozitarea tomatelor se realizează la temperaturi moderate, menite să susțină procesul natural de maturare. Tomatele recoltate la maturitate (coapte) pot fi păstrate la 10–12°C și 75–80% umiditate pentru o durată de 10–14 zile, iar în primele zile își păstrează cel mai bine aroma și fermitatea [1]. În această etapă este important de urmărit la ce temperatură rezistă roșiile, deoarece orice scădere sub limitele recomandate poate conduce la pierderea gustului și apariția de defecte fiziologice.
Depozitare pe termen mediu (1–2 săptămâni)
Pentru perioade medii, depozitarea tomatelor se face în condiții de echilibru între păstrarea calității și controlul maturării. Tomatele în pârgă pot fi stocate la 13–15°C și 90–95% umiditate, având o durată de conservare de 14–20 zile [1]. Menținerea temperaturii în aceste limite reprezintă temperatura optimă la tomate, care permite fructelor să se înroșească uniform și să rămână ferme până la consum.
Depozitare pe termen lung (peste 2 săptămâni)
Pentru intervale lungi, depozitarea tomatelor se realizează la temperaturi reduse, unde se prelungește durata de stocare. Fructele recoltate la maturitate tehnică pot fi păstrate la 4°C și 90–95% umiditate, ajungând la 21–25 zile de conservare, însă cu pierdere parțială a gustului [1]. Această valoare este recunoscută ca temperatura minimă la tomate, sub care calitatea vizuală poate fi menținută, dar caracteristicile organoleptice se diminuează.
Cât rezistă tomatele păstrate corespunzător?
Capacitatea de depozitare a tomatelor depinde de maturitatea fructelor la recoltare și de soi.
Descoperă în tabelul de mai jos cât rezistă tomatele păstrate corespunzător.
| Maturitatea de recoltare | Temperatura depozitului | Umiditatea aerului | Durata de depozitare | Observații |
|---|---|---|---|---|
| Tomate în pârgă | 13-15°C | 90-95% | 14-20 zile | Recoltare timpurie pentru transport; permit coacerea ulterioară în depozit sau la raft. |
| Tomate mature (coapte) - tomate comerciale pentru piață proaspătă | 10-12°C | 75-80% | 10-14 zile | Risc mai mare de alterare; păstrare pe termen scurt. |
| Tomate la maturitate tehnică - tomate comerciale, transport internațional sau distribuție industrială | 4°C | 90-95% | 21-25 zile cu pierdere de gust | Risc mai mare de alterare; păstrare pe termen scurt. |
Greșeli frecvente în păstrarea tomatelor
În practică, depozitarea tomatelor poate fi influențată de mai multe greșeli care reduc durata de păstrare și calitatea fructelor. Identificarea acestor erori și aplicarea unor soluții simple permite obținerea unor rezultate mai bune și menținerea producției la standarde comerciale ridicate:
- Păstrarea la temperaturi nepotrivite. O greșeală frecventă este utilizarea unor temperaturi prea scăzute sau prea ridicate. Sub 10°C fructele dezvoltă defecte fiziologice, iar peste 25°C se accelerează degradarea. Evitarea acestei probleme se face prin respectarea intervalelor optime, adică 10–12°C pentru roșii mature și 13–15°C pentru tomate în pârgă, cu niveluri corelate de umiditate;
- Umiditate necontrolată. Atunci când nivelul de umiditate nu este monitorizat, apar deshidratarea sau condensul. Valorile prea scăzute duc la zbârcirea fructelor, iar cele prea ridicate favorizează apariția de boli fungice. Soluția este menținerea unei umidități între 75–95%, în funcție de stadiul de recoltare, și utilizarea ventilației pentru uniformizarea mediului;
- Lipsa măsurilor de protecție împotriva bolilor. Dezvoltarea agenților patogeni precum alternarioza sau pătarea cafenie produc pagube economice importante în cultură. Pentru a limita pierderile se recomandă tratamente preventive aplicate pe câmp sau în solar, folosind un fungicid adecvat, precum Dagonis®, astfel încât fructele să ajungă în depozit sănătoase și rezistente la condiții de păstrare;
- Ignorarea soluțiilor moderne de protecție. Mulți cultivatori nu utilizează inovațiile puse la dispoziție de companii specializate. De exemplu, tehnologia BASF de protecție a tomatelor include produse integrate pentru prevenirea bolilor de recoltă, care contribuie la menținerea calității în timpul stocării. Adoptarea unor astfel de tehnologii reduce riscurile și optimizează perioadele de păstrare.
Transportul tomatelor
Odată cu recoltarea și depozitarea, fructele și legumele pierd contactul cu sursa de apă. Și pentru a nu își pierde fermitatea, trebuie transportate în vehicule care permit reglarea umidității și temperaturii mediului în care sunt transportate.
De aceea, de regulă, pentru transportul tomatelor se folosesc mijloace de transport dotate cu sistem de răcire.
În concluzie, respectarea regulilor de recoltare a tomatelor și depozitarea lor în condiții optime sunt esențiale pentru menținerea calității și prelungirea duratei de păstrare a acestora. Ca rezultat, nu numai că te bucuri de o profitabilitate crescută obținută în urma culturii, dar te asiguri și de faptul că la consumatorii finali ajung tomate de cea mai bună calitate.
