BASF Agricultural Solutions România
Agricultură

Contact

Cum se face depozitarea corectă și în bune condiții a cerealelor peste iarnă

7 nov. 2019

Cum se face depozitarea corectă și în bune condiții a cerealelor peste iarnă

Depozitarea cerealelor, pe parcursul sezonului rece, trebuie realizată la un nivel optim de temperatură și de umiditate, pentru păstrarea calității.

Pregătirile încep odată ce sosește frigul de toamnă, moment în care trebuie realizate un șir de lucrări destinate transferului grâului la păstrarea în condiții de iarnă, prin intermediul mijloacelor tehnice de depozitare. Pentru ca răcirea producției de grâu să se realizeze corect, este necesar să se țină cont de umiditatea, temperatura sau predispoziția acestora spre infectare.

Acești parametri fundamentali pentru păstrarea cerealelor determină caracteristicile fizice ale recoltei de grâu, secară, orz, mei, ovăz, triticale, sorg și porumb. Metodele de referință în privința calității materiilor prime agroalimentare și a produselor alimentare, la care cultivatorii trebuie să apeleze, sunt stabilite de Organizația Internațională de Standardizare, ale cărei norme sunt preluate de țara noastră prin intermediul Asociației de Standardizare din România, cu titlu de obligativitate.

  • Care este nivelul permis de umiditate în funcție de durata depozitării
  • Cum se face ventilarea cerealelor
  • Cum se face verificarea stării cerealelor în timpul depozitării
  • Care sunt condițiile de depozitare pentru cereale în funcție de tipul depozitului
  • Care sunt cele mai frecvente posibile probleme

Care este nivelul permis de umiditate în funcție de durata depozitării

Calitatea unei recolte, precum și a produselor obținute în urma procesării, depinde în mod crucial de menținerea unei umidități optime a cerealelor. Nerespectarea normelor în domeniu poate anula bunele practici aplicate de agricultori de-a lungul fiecărei etape premergătoare acestui moment. Scăderea sau depășirea umidității optime poate duce la deteriorarea sănătății cerealelor în timpul păstrării, precum și la apariția unor procese nedorite, cum ar fi mucegăirea sau încolțirea. După recoltare, umiditatea cerealelor pregătite pentru prelucrare va fi determinată cu ajutorul higrometrelor de diferite tipuri. Iată care este nivelul permis, în funcție de perioada de timp scursă de la momentul depozitării cerealelor .

Până la primăvară

Pentru ca grâului, secarei, orzului, porumbului, sorgului și ovăzului să le fie asigurată o calitate corespunzătoare, este necesară extragerea umidității care depășește limita de 14,5%, considerată optimă.

Până la un an

Cerealele care se păstrează în depozite pentru o perioadă de cel mult 12 luni nu trebuie să depășească un nivel de umiditate de 14,5%.

Peste un an

Pe parcursul păstrării timp de mai mult de un an, grâul trebuie să se mențină într-un nivel maximal de umiditate cifrat la 13%, iar porumbul nu poate depăși un nivel de 12%.

Cum se face ventilarea cerealelor

Nivelul inițial de umiditate al cerealelor trebuie determinat încă dinainte de depozitare. În cazul în care acesta este mai mare de 14,5-15%, se impune o uscare suplimentară înainte de introducerea în depozit. Păstrarea producției de grâu din anul curent alături de cele din anii precedenți este nu doar nerecomandată, ci și interzisă. De asemenea, nici împrăștierea cuiburilor de cereale încălzite peste cele sănătoase nu este permisă. Ventilarea grâului și a tuturor celorlalte cereale se face prin următoarele metode:

  • prin aerisirea încăperilor de depozitare;
  • cu ajutorul trecerii cerealelor prin mașini de curățat sau prin uscător;
  • cu utilizarea utilajelor staționare sau mobile de ventilare activă.
Cantitățile de grâu, umede și jilave, se amplasează doar în silozuri sau pe terenuri care sunt utilate cu mijloace tehnice prin care se poate realiza ventilarea activă. Este permisă amplasarea temporară a cerealelor în silozurile care au în dotare utilaje pentru controlul temperaturii cerealelor sănătoase în stare jilavă, într-un volum ce poate fi uscat pe parcursul a cinci zile. Se interzice păstrarea recoltei proaspăt transportate la depozit în depozitele elevatorului. De asemenea, pentru un proces cât mai eficient de păstrare și de eliberare a cerealelor în depozit, trebuie ca 10% din suprafața totală a acestuia să rămână neocupată, iar în elevatoare să existe cel puțin un siloz liber aferent fiecărui transportor de cereale. Stocarea în silozuri a boabelor de porumb umede și verzi este nepermisă.

Care este utilitatea ventilării

Ventilarea mecanică a cerealelor reprezintă un sistem modern de conservare și de depozitare, ce substituie uscarea tradițională, prin aerisirea naturală a depozitelor. Conservarea normală a cerealelor depinde de o serie întreagă de variabile. Boabele care au ajuns la maturitate prezintă o umiditate mare și o activitate enzimatică pe măsură, în timp ce boabele încolțite sunt caracterizate de o energie de respirație ridicată. Depozitarea cerealelor pe perioadele cu temperaturi scăzute se face în depozite închise, prevăzute cu sisteme de aerare activă, amplasate la nivelul pardoselii sau sub aceasta.

Când trebuie să începeți ventilarea cerealelor

Termenul optim al formării partidelor de cereale, până la uscare, nu trebuie să depăşească 24 de ore. Cerealele recent recoltate, cu umiditatea sporită, vor fi supuse unui torent de aer fierbinte, în uscător. Pentru menținerea caracteristicilor calitative potrivite cu exigențele industriei alimentare, cerealele nu trebuie să înregistreze o scădere mai mare de 5%, după un ciclu executat în uscător.

Cum se face verificarea stării cerealelor în timpul depozitării

Pe perioada în care cerealele sunt depozitate în silozuri, verificarea stării lor se face cu ajutorul instalațiilor electrotermometrice, prin măsurarea de la distanță a temperaturii, cu ajutorul palpatorului electronic, a termometrelor tehnice sau a indicatoarelor de temperatură. Monitorizarea temperaturii partidelor de cereale se face prin împărțirea suprafeței depozitului în secții a câte 200 de metri pătrați, numerotate cu cifre lizibile. Termoriglele gradate, instalate în părțile de sus, de mijloc și de jos ale fiecărei secții sunt folosite pentru a indica înălțimea stivei și temperatura înregistrată de sus în jos.

În silozurile elevatoarelor care nu sunt dotate cu mijloace electrotermometrice care măsoară temperatura de la distanță se procedează la verificarea temperaturii, umidității, mirosului și culorii cerealelor, timp de trei luni de la recepționare, la intervale specifice. Cerealele uscate și medii uscate se verifică o dată la cinci zile, în timp ce acelea umede și jilave trebuie verificate zilnic. O dată pe lună, verificarea la infectarea cu dăunătorii de pâine trebuie efectuată dacă se întrunesc condițiile unei temperaturi de 5 grade Celsius. Peste această temperatură, verificarea se va face de două ori pe lună.

Care sunt condițiile de depozitare pentru cereale în funcție de tipul depozitului

Conservarea cerealelor pe timpul iernii necesită un sistem de aerare activă, adaptat la particularitățile spațiului de depozitare și compus din canale amplasate la nivelul pardoselii. Depozitate în vrac, în construcții dezvoltate pe verticală sau pe orizontală, cerealele sunt dispuse într-un strat ce depinde de umiditatea lor. Depozitele echipate cu aerare activă permit acumularea unui strat cu o grosime de 2,5 m pentru o umiditate de 14-15%, în timp ce în spațiile nedotate cu instalații speciale, este permisă o grosime de 1,5 m.

Depozit plat

Depozitarea cerealelor se realizează cel mai des în silozuri individuale cu o capacitate care variază între 10 și 200 de tone. Acestea sunt dispuse cu echipamente de încărcare şi de descărcare. Un număr foarte mare dintre silozuri dispune de o parte inferioară plană, ce permite circularea liberă a aerului. Acest fenomen este facilitat de pardoseala de tip grătar sau cu textură perforată și de ventilatorul cu o putere corespunzătoare.

Recipient mobil de cereale

Spaţiile mari de depozitare, destinate cerealelor, pot fi recompartimentate prin amplasarea la interior a unor structuri simple de sprijin, cu rolul de a asigura depozitarea grâului, secarei, orzului, porumbului, sorgului și ovăzului într-o zonă bine delimitată. Aceste structuri mobile pot fi construite din materiale ușoare, precum lemnul, placajul, cornierul sau tabla de oţel.

Care sunt cele mai frecvente posibile probleme

Mai mult decât tehnologia de cultivare și condițiile de recoltare, modul în care sunt depozitate cerealele trebuie să corespundă unor cerințe specifice și stricte. Neaplicarea normelor de siguranță în pregătirea spațiilor de depozitare și în menținerea stării de sănătate a producției de cereale duce la deprecierea valorilor cantitative și calitative ale acestora. Printre cele mai severe probleme pe care le pot întâlni agricultorii se numără:

Mirosul de mucegai

Stocarea într-un depozit fără acoperiș etanș sau necurățarea corespunzătoare a cerealelor înaintea depozitării duce la moartea cerealelor și la apariția mucegaiului, dar și a altor microorganisme ce stimulează producția de toxine.

Formarea unei coji pe stratul de suprafață

Uscarea necorespunzătoare a cerealelor, fără un control precis al temperaturii, umidității, mirosului și culorii, în acord cu normele tehnice în vigoare, poate avea drept consecință alterarea bobului ca urmare a acțiunii microtoxinelor și contaminanților prezenți în unele partide alcătuite la depozit.

Cereale fierbinți la suprafață

Cerealele deteriorate prin încălzirea spontană în timpul uscării reprezintă un mediu propice pentru dezvoltarea unor paraziți precum acarienii sau a unor dăunători cum ar fi gărgăriţa grâului, molia cerealelor sau chiar şobolanul cenuşiu.

Importanța culturii de cereale o situează în topul opțiunilor fermierilor din România și din întreaga lume. Cu o bună aplicare a normelor tehnice în vigoare, recolta va fi sănătoasă și viabilă.

Bibliografie:

Instrucțiunea privind modul și condiţiile de stocare, recepţionare, păstrare, împrospătare şi eliberare a grâului alimentar, porumbului şi crupelor din rezervele materiale de stat. Coordonată de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova;

Sisteme pentru depozitarea furajelor. Standarde de fermă. Autori: Henrik Frederiksen, Daniel Dănuţ, Mihai Maşinistru, Adrian Greculescu

Mergi sus